A doua scrisoare a lui Ioan 1:1-13
1 Bătrânul către aleasa doamnă și către copiii ei, pe care îi iubesc cu adevărat – și nu numai eu, ci și toți cei care au ajuns să cunoască adevărul –
2 datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pentru totdeauna.
3 Cu noi vor fi bunătate nemeritată, îndurare și pace de la Dumnezeu, Tatăl, și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, împreună cu adevăr și iubire.
4 Mă bucur foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând în adevăr,+ așa cum ne-a poruncit Tatăl.
5 Și acum, doamnă, iată ce îți cer: să ne iubim unii pe alții. (Nu îți scriu o poruncă nouă, ci una pe care am avut-o de la început.)+
6 Iată ce înseamnă iubirea: să continuăm să umblăm potrivit poruncilor sale.+ Și aceasta este porunca, așa cum ați auzit-o de la început: să continuați să umblați în iubire.
7 Pentru că în lume au ieșit mulți amăgitori,+ cei care nu recunosc că Isus Cristos a venit în carne.+ Acesta este amăgitorul și anticristul.+
8 Fiți atenți la voi înșivă, ca să nu pierdeți rodul muncii noastre, ci să primiți o răsplată deplină.+
9 Cine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos nu îl are pe Dumnezeu.+ Cel care rămâne în această învățătură îi are și pe Tatăl, și pe Fiul.+
10 Dacă vine cineva la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă+ și nici să nu-l salutați.
11 Pentru că acela care îl salută este părtaș la faptele lui rele.
12 Deși am multe lucruri să vă transmit, nu vreau să fac aceasta cu hârtie și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc față în față, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale, cea aleasă, îți trimit salutările lor.