A doua carte a Regilor 22:1-20
22 Iosia+ avea opt ani când a devenit rege și a domnit 31 de ani la Ierusalim.+ Mama lui se numea Iedida și era fiica lui Adaia, din Boțcat.+
2 El a făcut ce este drept în ochii lui Iehova și a umblat întru totul pe căile lui David, strămoșul său.+ Nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga.
3 În al 18-lea an al regelui Iosia, regele l-a trimis la casa lui Iehova pe Șafan, secretarul, fiul lui Ațalia,+ fiul lui Meșulam, spunând:
4 „Urcă la Hilchia,+ marele preot, și el să adune toți banii aduși în casa lui Iehova,+ pe care ușierii i-au strâns de la popor.+
5 Să le fie dați celor numiți peste lucrarea de la casa lui Iehova, pentru ca ei să-i dea lucrătorilor de la casa lui Iehova ca să repare ce este stricat la casă*,+
6 adică meșteșugarilor, constructorilor și zidarilor; iar ei să cumpere cu aceștia lemn și piatră cioplită ca să repare casa.+
7 Dar să nu li se ceară socoteală pentru banii care le sunt dați, deoarece sunt demni de încredere”.+
8 Mai târziu, Hilchia, marele preot, i-a zis lui Șafan, secretarul:+ „Am găsit cartea Legii+ în casa lui Iehova!”. Hilchia i-a dat cartea lui Șafan, care a început s-o citească.+
9 Atunci Șafan, secretarul, s-a dus la rege și i-a spus: „Slujitorii tăi au strâns* banii care s-au găsit în casă și i-au dat celor numiți peste lucrarea de la casa lui Iehova”.+
10 Șafan, secretarul, i-a mai spus regelui: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”.+ Apoi Șafan a început s-o citească înaintea regelui.
11 Când a auzit cuvintele cărții Legii, regele și-a sfâșiat veșmintele.+
12 Apoi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam,+ fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, lui Șafan, secretarul, și lui Asaia, slujitorul regelui:
13 „Duceți-vă și întrebați-l pe Iehova pentru mine, pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele acestei cărți care a fost găsită; căci mare este mânia lui Iehova care s-a aprins împotriva noastră,+ pentru că strămoșii noștri n-au ascultat de cuvintele acestei cărți și n-au respectat tot ce este scris cu privire la noi”.
14 Astfel, preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la profetesa Hulda.+ Ea era soția lui Șalum, cel care avea în grijă veșmintele și care era fiul lui Ticva, fiul lui Harhas. Hulda locuia în Cartierul al Doilea al Ierusalimului și ei i-au vorbit acolo.+
15 Ea le-a zis: „Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Spuneți-i omului care v-a trimis la mine:
16 „Iată ce spune Iehova: «Voi aduce nenorocirea peste locul acesta și peste locuitorii lui, toate cuvintele cărții pe care a citit-o regele lui Iuda.+
17 Fiindcă m-au părăsit și fac să fumege jertfe pentru alți dumnezei+ ca să mă insulte prin toată lucrarea mâinilor lor,+ furia mea s-a aprins împotriva acestui loc și nu se va stinge»”».+
18 Dar regelui lui Iuda, care v-a trimis să-l întrebați pe Iehova, să-i ziceți: «Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: „În ce privește cuvintele pe care le-ai auzit,
19 pentru că inima ți-a fost receptivă* și te-ai umilit+ înaintea lui Iehova când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și a locuitorilor lui – că vor fi loviți de un blestem și vor ajunge un motiv de groază – și pentru că ți-ai sfâșiat veșmintele+ și ai plâns înaintea mea, iată că și eu te-am auzit”, zice Iehova.
20 „De aceea, te voi adăuga la strămoșii tăi*. Vei fi așezat în pace în mormântul tău și ochii tăi nu vor vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce peste locul acesta”»”. Și ei i-au adus regelui acest răspuns.
Note de subsol
^ Sau „crăpăturile casei”.
^ Lit. „au vărsat”.
^ Lit. „moale”.
^ Expresie poetică folosită cu referire la moarte.