Cine ești tu să-l judeci pe servitorul altuia?: În acest pasaj (Ro 14:1-12), Pavel arată clar că creștinii nu trebuie să se judece unii pe alții în chestiuni de conștiință. Congregația din Roma era formată din creștini de diferite culturi, iar unii îi judecau pe alții pentru decizii sau acțiuni care nu încălcau principiile biblice. Versetul anterior (Ro 14:3) spune că „Dumnezeu l-a primit cu căldură” și pe „cel ce mănâncă”, și pe „cel ce nu mănâncă”. Întrebarea pe care o pune Pavel în acest verset le amintea colaboratorilor săi că, atunci când judecau un frate, judecau pe cineva care avea aprobarea lui Iehova. Aici, Pavel folosește o ilustrare despre un servitor și stăpânul său. Doar stăpânul avea dreptul de a-i impune reguli și restricții servitorului său, de a-i da sarcini și de a-l păstra sau a renunța la el. Dacă o altă persoană își aroga acest drept, era considerată înfumurată, iar stăpânul îi putea spune pe bună dreptate: „Cine te crezi?”. În mod asemănător, fiecare creștin este răspunzător înaintea lui Dumnezeu, Stăpânul său, pentru deciziile pe care le ia în chestiunile de conștiință. Niciun creștin nu are dreptul să-l judece pe fratele său, pentru că acesta îi aparține exclusiv lui Dumnezeu.

Iehova: Manuscrisele grecești disponibile folosesc aici termenul „Domnul” (în greacă, ho Kýrios). Totuși, așa cum se arată în Ap. C1, există motive întemeiate pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul Domnul. Din context reiese că în acest verset se face referire la Iehova Dumnezeu. În Ro 14:1-12, Pavel vorbește despre importanța faptului de a nu-i judeca pe alții în chestiuni de conștiință. În versetul 10, el menționează că fiecare va „sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu”. Pentru a-și susține argumentația, în versetul 11, Pavel folosește două citate. Unul este din Is 45:23, unde, conform contextului, Iehova Dumnezeu este cel care vorbește (Is 45:18-22), și celălalt, din Is 49:18, unde apare numele divin. (Vezi nota de studiu de la Ro 14:11.) În Ro 14:12, Pavel concluzionează: „Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu”. Prin urmare, atât contextul, cât și corespondența cu Scripturile ebraice susțin folosirea numelui „Iehova” în acest verset. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Ro 14:4.)

îl poate face să stea în picioare: Adică îl poate face să reușească și să continue să aibă aprobarea stăpânului său. Verbul grecesc tradus prin „a sta în picioare” este folosit cu un sens similar în Lu 21:36.

Iehova: Manuscrisele grecești disponibile folosesc termenul „Domn” (Kýrios, fără articolul hotărât grecesc) de trei ori în acest verset. Totuși, așa cum se arată în Ap. C1, există motive întemeiate pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul Domnul. Prin urmare, Traducerea lumii noi folosește aici numele „Iehova”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Ro 14:6.)

Iehova: Manuscrisele grecești disponibile folosesc termenul „Domnul” (Kýrios cu articolul hotărât grecesc) de trei ori în acest verset. Totuși, așa cum se arată în Ap. C1, există motive întemeiate pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul Domnul. Prin urmare, Traducerea lumii noi folosește aici numele „Iehova”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Ro 14:8.)

zice Iehova: Pavel citează din Is 45:23, verset al cărui context arată clar că Iehova este cel care vorbește. (Is 45:18-22) Totuși, în Is 45:23 nu apare sintagma „zice Iehova”. Unii bibliști sugerează că Pavel a citat și din Is 49:18, unde este folosită expresia „«Viu sunt eu», zice Iehova”. O altă posibilitate este ca Pavel să fi inclus sintagma „zice Iehova” pentru a indica clar cine vorbește. În cazul acesta, el trebuie să fi avut în vedere unul dintre multele versete din Scripturile ebraice în care este folosită această expresie sau expresii similare. (Nu 14:28; Ier 22:24; 46:18 [26:18, LXX]; Eze 5:11; 14:16; 16:48; 17:16; 18:3; 20:31, 33; Țe 2:9)