V-o recomand: Sau „V-o prezint”. Din câte se pare, Pavel le-a prezentat-o pe Fivi creștinilor din Roma cu scopul de a-i încuraja să o primească cu căldură și să o prețuiască la fel de mult cum o prețuia el. (Ro 16:2) Termenul grecesc utilizat aici este înrudit cu termenul pe care Pavel îl folosește în 2Co 3:1, în expresia „scrisori de recomandare”. În timpurile biblice era ceva obișnuit să se trimită astfel de scrisori de recomandare pentru a prezenta o persoană cuiva care nu o cunoștea. Este posibil ca Fivi, care slujea în congregația din Chencrea, să le fi dus creștinilor din Roma scrisoarea lui Pavel.

slujește: Aici apare substantivul grecesc diákonos, care are un sens larg. Când Pavel a spus că Fivi ‘slujea în congregație’, el s-a referit, din câte se pare, la serviciul creștin, la răspândirea veștii bune. Predicarea veștii bune este o responsabilitate pe care o au toți slujitorii creștini. (Compară Fa 2:17, 18 cu nota de studiu de la Ro 11:13.) Verbul înrudit diakonéō este folosit și cu privire la femeile care le slujeau lui Isus și continuatorilor săi, oferindu-le hrană și orice alt tip de ajutor. (Lu 8:3) Întrucât termenul diákonos este folosit uneori ca denumire oficială, cu referire la „slujitorii auxiliari” numiți în congregația creștină (Flp 1:1; 1Ti 3:8, 12), unii traducători îl redau în Ro 16:1 prin „diaconiță”. Însă, când Biblia enumeră cerințele pentru „slujitorii auxiliari”, ea nu lasă să se înțeleagă că femeile ar putea primi această numire. Mai degrabă, spune că slujitorii auxiliari trebuie să fie „soți ai unei singure soții”. (1Ti 3:8-13) De aceea, mulți traducători înțeleg că substantivul este folosit aici cu un sens general și îl traduc prin „slujitoare” sau „care slujește”.

Chencrea: Unul dintre porturile orașului Corint, aflat la circa 11 km E de acesta. În aproximativ 52 e.n., după ce a stat peste 18 luni în Corint, Pavel a călătorit cu corabia de la Chencrea la Efes. (Vezi nota de studiu de la Fa 18:18.) Scripturile nu menționează când a fost înființată congregația creștină din Chencrea. Unii sugerează că formarea ei s-a datorat șederii îndelungate a lui Pavel la Corint. Cert este că, în 56 e.n., când Pavel a scris scrisoarea către romani, congregația era deja înființată.

i-a apărat: Sau „a fost apărătoarea”. Substantivul grecesc prostátis, care apare aici, are sensul de bază „ocrotitor”, „protector”. Folosirea acestui termen sugerează că Fivi a făcut acte de bunătate și a venit în ajutorul celor aflați în nevoie. Fivi avea libertatea de a călători și făcea unele servicii pentru congregație, ceea ce ar putea sugera că era văduvă și, probabil, bogată. Dacă așa au stat lucrurile, este posibil ca ea să se fi folosit de influența pe care o avea în comunitate pentru a acționa în favoarea creștinilor acuzați pe nedrept de încălcarea legii și pentru a-i proteja în situații periculoase.

Transmiteți salutările mele: Începând din acest verset până în versetul 15, Pavel salută 26 de creștini cu numele și pe mulți alții, pe care îi menționează în mod individual sau colectiv. Aprecierea lui Pavel față de surorile sale de credință se vede din faptul că le amintește în mod concret pe opt dintre ele: Prisca, Maria, Trifena, Trifosa, Persida și Iulia, precum și mama lui Ruf și sora lui Nereu. La vremea aceea, Pavel era de mulți ani un apostol al națiunilor și deci o persoană bine-cunoscută. (Fa 9:15; Ro 1:1; 11:13) Totuși, așa cum indică aceste salutări, el nu a încetat să arate interes față de colaboratorii săi în credință.

Priscăi și lui Aquila: Acest cuplu de creștini fideli a fost nevoit să părăsească Roma în urma decretului emis de împăratul Claudiu împotriva evreilor, în anul 49 sau la începutul anului 50 e.n. Claudiu a murit în 54 e.n., iar până în aproximativ 56 e.n., când Pavel le-a scris creștinilor din Roma, Prisca și Aquila se întorseseră la Roma. (Vezi nota de studiu de la Fa 18:2.) Pavel îi prezintă drept colaboratorii săi. Termenul grecesc redat prin „colaborator”, synergós, apare de 12 ori în Scripturile grecești creștine, de cele mai multe ori în scrisorile lui Pavel. (Ro 16:9, 21; Flp 2:25; 4:3; Col 4:11; Flm 1, 24) Între aceste ocurențe se remarcă cea din 1Co 3:9, unde Pavel spune: „Noi suntem colaboratori ai lui Dumnezeu”.

și-au pus capul în pericol: Lit. „și-au pus gâtul sub”. Unii sugerează că această expresie este o figură de stil care face aluzie la decapitare, o formă de execuție obișnuită în epoca romană. Este o expresie plină de forță, care se referă la o moarte violentă și iminentă. Pavel o folosește pentru a arăta că Aquila și Prisca (Priscila) își puseseră viața în pericol ca să-l salveze. Unii au sugerat că lucrul acesta s-a întâmplat în timpul revoltei argintarilor din Efes. (Fa 19:28-31) Este posibil ca aceasta să fi fost situația periculoasă în care Pavel ‘nu era sigur că va scăpa cu viață’ și în care Aquila și Prisca au intervenit și și-au riscat viața pentru el. (2Co 1:8) Totuși, Biblia nu spune în mod concret la ce episod s-a gândit Pavel când a scris aceste cuvinte.

mine: Sau „viața mea (sufletul meu)”. Aici, termenul grecesc psykhḗ face referire la o persoană sau la viața unei persoane. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

Maria: În Scripturile grecești creștine, șase femei sunt numite Maria. Această Maria este menționată doar aici, unde Pavel o laudă pentru că a lucrat din greu în folosul congregației creștine din Roma. Biblia nu oferă informații suplimentare cu privire la ea. (Vezi nota de studiu de la Lu 1:27.)

cu o sărutare sfântă: În patru dintre scrisorile sale (aici și în 1Co 16:20; 2Co 13:12; 1Te 5:26), Pavel îi încurajează pe colaboratorii săi creștini să se salute unii pe alții „cu o sărutare sfântă”. Apostolul Petru a folosit o expresie similară: „Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare frățească [lit. de iubire]”. (1Pe 5:14, n.s.) În timpurile biblice, sărutul era considerat un semn de afecțiune, de respect sau de pace. De asemenea, exista obiceiul de a săruta pe cineva la venire sau la plecare. (Ru 1:14; Lu 7:45) Acest gest era obișnuit între rude de sex opus (Ge 29:11; 31:28), între rude de sex masculin și între prieteni apropiați (Ge 27:26, 27; 45:15; Ex 18:7; 1Sa 20:41, 42; 2Sa 14:33; 19:39; vezi nota de studiu de la Fa 20:37). În cazul creștinilor, astfel de manifestări de afecțiune erau o expresie a fraternității și a unității spirituale de care se bucurau cei ce se închinau adevăratului Dumnezeu. Ele nu erau o simplă formalitate sau un simplu ritual și nu aveau nicio conotație romantică sau erotică. (Ioa 13:34, 35)

poftelor: Sau „pântecelui”. În sens literal, termenul grecesc koilía se referă la „stomac” sau la abdomen. Aici și în Flp 3:19, el este folosit în sens figurat cu referire la poftele, sau dorințele, carnale. Pavel arată că cei care devin sclavi ai „poftelor lor” nu pot fi sclavi „ai Domnului nostru Cristos”. În Flp 3:19 se vorbește despre oameni al căror dumnezeu este „burta lor”, adică dorințele lor carnale.

îl va zdrobi . . . pe Satan: Aceste cuvinte amintesc de prima profeție biblică, consemnată în Ge 3:15. Acolo se spune că „descendența” unei femei simbolice „va zdrobi capul” șarpelui, cu alte cuvinte, îl va distruge pe Satan, „șarpele cel vechi”. (Re 12:9) Pentru a descrie acel eveniment, Pavel a folosit un verb grecesc, care, potrivit unor lexicoane, are sensul de „a sfărâma”, „a sparge în bucăți”, „a învinge complet”. Același verb grecesc este folosit în Re 2:27 cu referire la națiunile care ‘vor fi făcute bucăți ca niște vase de lut’. Pavel le scria aici creștinilor care erau „comoștenitori cu Cristos”. (Ro 8:17) Folosind expresia sub picioarele voastre, Pavel a sugerat că și ei aveau să ia parte la zdrobirea lui Satan. (Compară cu Mal 4:3.)

Terțiu: Cel care a scris sau a copiat scrisoarea lui Pavel către romani și singurul secretar al lui Pavel menționat cu numele. Expresia în Domnul sugerează că Terțiu era un creștin fidel, posibil un membru al congregației din Corint. Terțiu a inclus în scrisoare propriile salutări către creștinii din Roma, deoarece îi cunoștea, probabil, pe mulți dintre ei.

gazda mea: Adică gazda lui Pavel. Aici, Terțiu scrie din nou în numele lui Pavel. Salutările lui Terțiu sunt cuprinse doar în versetul anterior.

trezorierul orașului: Sau „administratorul orașului”. Termenul grecesc oikonómos, redat de cele mai multe ori prin „administrator”, înseamnă în esență „intendent al unei case”. În acest context, când este folosit împreună cu termenul grecesc pentru „oraș”, el se referă, din câte se pare, la cel care gestiona finanțele orașului Corint. Săpăturile arheologice făcute în Corint în anii 1920 au scos la lumină o piatră de pavaj cu o inscripție în care se precizează că un anume Erast a pus pavajul pe propria cheltuială. Nu se știe cu certitudine dacă Erast menționat în această inscripție este cel amintit de Pavel aici, însă se crede că pavajul exista deja în secolul I e.n.

fratele lui: Aici, textul grecesc spune literalmente „fratele”, ceea ce ar putea sugera că Quart și Erast erau frați de corp. Însă este posibil și ca cei doi să fi fost doar frați de credință, caz în care textul s-ar putea traduce prin „fratele nostru”.

Unele manuscrise grecești și traduceri vechi în alte limbi adaugă aici: „Bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toți. Amin”. Alte manuscrise inserează aceste cuvinte după versetul 27. Totuși, în manuscrisele cele mai vechi și mai demne de încredere, cuvinte asemănătoare apar doar în versetul 20. Aceasta dovedește că, în textul original, ele nu figurau nici în versetul 24, nici după versetul 27. (Vezi Ap. A3.)

revelarea: Lit. „descoperirea”, „dezvăluirea”. Substantivul grecesc apokálypsis este folosit deseori, la fel ca în acest verset, cu referire la revelarea voinței și a scopurilor lui Dumnezeu sau a altor chestiuni spirituale. (Ef 3:3; Re 1:1) Dumnezeu este Sursa supremă a acestor revelații. (Compară cu nota de studiu de la Lu 2:32.)

Amin: Vezi nota de studiu de la Ro 1:25.