1, 2. La ce proiect lucrau Noe şi familia sa şi cu ce încercări se confruntau ei?

NOE se opreşte din muncă şi îşi îndreaptă spatele amorţit. Se aşază pe un buştean pentru o clipă de răgaz şi priveşte cu atenţie structura imensă a arcei. În aer pluteşte un miros puternic de smoală. Zgomotul uneltelor de tâmplărie răsună până departe. Din locul în care se află, Noe îşi vede fiii muncind din greu la imensa construcţie de lemn. Sunt deja câţiva zeci de ani de când fiii săi, soţiile lor, precum şi iubita lui soţie trudesc alături de el. Au construit o bună parte din arcă, dar mai au încă mult până la terminarea ei!

² În timp ce arca prinde formă, oamenii îşi bat joc tot mai mult de Noe şi de familia acestuia, considerându-i nebuni. Avertismentul lui Noe că va veni un potop peste tot pământul li se pare absurd. Ei nu înţeleg de ce şi-ar irosi un om viaţa muncind din greu pentru ceva atât de ridicol şi şi-ar implica şi familia în această nebunie. Însă Iehova, Dumnezeul lui Noe, vede lucrurile într-un mod cu totul diferit.

3. În ce sens a umblat Noe cu Dumnezeu?

³ Biblia spune: „Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu“. (Citeşte Geneza 6:9.) Din aceste cuvinte nu trebuie să înţelegem că Dumnezeu a coborât pe pământ sau că Noe a mers în cer. Noe a umblat cu Dumnezeu în sensul că l-a ascultat în toate privinţele, l-a iubit mult şi a avut o prietenie strânsă cu el. Mii de ani mai târziu, Biblia a afirmat despre Noe: „Prin . . . credinţă, el a condamnat lumea“ (Evr. 11:7). În ce sens a condamnat el lumea? Ce învăţăm noi din exemplul său de credinţă?

4, 5. Cum a ajuns lumea să fie foarte degradată în zilele lui Noe?

⁴ Lumea în care trăia Noe se degrada cu repeziciune. Oamenii fuseseră răi şi în timpul străbunicului său, Enoh, un alt om drept, care a umblat cu Dumnezeu. Enoh prezisese că va veni o zi de judecată asupra oamenilor lipsiţi de pietate de pe pământ. În timpul lui Noe, răutatea oamenilor ajunsese la culme. De fapt, din punctul de  vedere al lui Iehova, pământul era stricat, întrucât era plin de violenţă (Gen. 5:22; 6:11; Iuda 14, 15). Dar ce anume a dus la această degradare?

⁵ În familia de îngeri a lui Dumnezeu a avut loc un eveniment zguduitor. Un înger se răzvrătise deja împotriva lui Iehova. El îl calomniase pe Dumnezeu şi îi determinase pe Adam şi pe Eva să păcătuiască, devenind astfel Satan Diavolul. În zilele lui Noe, şi alţi îngeri s-au întors împotriva guvernării drepte a lui Iehova. Părăsind locul pe care Dumnezeu li-l stabilise în cer, ei au venit pe pământ, şi-au luat corpuri omeneşti şi s-au căsătorit cu femei frumoase. Aceşti îngeri răzvrătiţi, îngâmfaţi şi egoişti au avut o influenţă negativă asupra oamenilor (Gen. 6:1, 2; Iuda 6, 7).

6. Ce influenţă au avut nefilimii asupra lumii în care trăiau şi ce a hotărât Iehova să facă?

⁶ Mai mult decât atât, din aceste căsătorii nefireşti s-au născut copii hibrizi, cu o statură şi o forţă neobişnuite. Biblia îi numeşte nefilimi, care înseamnă literalmente „doborâtori“, adică cei care îi fac pe alţii să cadă. Din cauza acestor asupritori tiranici, lumea a ajuns să fie marcată de cruzime şi violenţă. Înţelegem, aşadar, de ce a spus Iehova că „răutatea omului era foarte mare pe pământ şi că orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău“. Iehova a hotărât ca, după 120 de ani, să şteargă din existenţă acea societate rea. (Citeşte Geneza 6:3–5.)

7. De ce nu le-a fost uşor lui Noe şi soţiei sale să-şi ocrotească fiii de influenţele rele din jur?

⁷ Noe şi-a găsit o soţie bună şi după ce a împlinit 500 de ani, a  devenit tatăl a trei fii: Sem, Ham şi Iafet. * Cât de greu trebuie să-i fi fost lui Noe să-şi crească copiii într-o lume atât de violentă! Totuşi, el a reuşit. Noe şi soţia lui trebuiau să-şi ocrotească fiii de influenţele rele din jurul lor. De obicei, când sunt mici, băieţii îi privesc cu admiraţie pe oamenii ‘puternici’ şi „cu renume“, iar nefilimii aveau exact aceste caracteristici. Noe şi soţia lui nu puteau să-şi împiedice copiii să afle despre abuzurile acelor uriaşi. Însă ei puteau să-i înveţe adevărul preţios despre Iehova Dumnezeu, cel care urăşte orice formă de răutate. Ei trebuiau să-şi ajute copiii să înţeleagă că Iehova era mâhnit din cauza violenţei şi a răzvrătirii oamenilor (Gen. 6:6).

8. Cum pot părinţii înţelepţi de azi să imite exemplul lui Noe şi al soţiei sale?

⁸ Părinţii din prezent îi înţeleg bine pe Noe şi pe soţia lui. Lumea în care trăim este dominată de un spirit de violenţă şi răzvrătire. Bandele de tineri rebeli sunt un pericol pentru locuitorii multor oraşe. Chiar şi divertismentele pentru copii sunt impregnate de violenţă. Părinţii înţelepţi fac tot ce pot pentru a lupta împotriva acestor influenţe, învăţându-şi copiii despre Dumnezeul păcii, Iehova, care va pune capăt violenţei (Ps. 11:5; 37:10, 11). Chiar dacă trăim într-o lume rea, părinţii îşi pot învăţa copiii să facă ce este bine. Noe şi soţia lui au reuşit. Băieţii lor au devenit adulţi responsabili şi s-au căsătorit cu femei care l-au pus şi ele pe primul loc în viaţă pe adevăratul Dumnezeu, Iehova.

9, 10. a) Ce poruncă dată de Iehova lui Noe i-a schimbat acestuia viaţa? b) Ce instrucţiuni referitoare la felul în care trebuia construită arca a primit Noe de la Iehova? c) De ce i-a poruncit Iehova lui Noe să construiască arca?

⁹ Într-o zi, viaţa acestui slujitor iubit de Dumnezeu s-a schimbat complet. Iehova i-a spus că va şterge din existenţă lumea de atunci şi i-a poruncit: „Fă-ţi o arcă din lemn de copac răşinos“ (Gen. 6:14).

¹⁰ Această arcă nu era o corabie, aşa cum cred unii. Nu avea proră, pupă, carenă sau cârmă şi nici forma unei corăbii. Era asemenea unei lăzi, sau cutii, mari. Iehova i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale arcei, câteva detalii referitoare la aspectul ei şi i-a spus să o izoleze cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. Iehova i-a explicat şi motivul pentru care trebuia să construiască arca: „Iată că eu voi aduce potopul de ape pe pământ . . . Tot ce este pe pământ va pieri“. De asemenea, Iehova a încheiat acest legământ, sau acord, cu Noe: „Să intri în arcă, tu, fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine“. Noe trebuia să aducă în arcă şi animale din fiecare specie. Doar cei din arcă puteau să supravieţuiască iminentului Potop (Gen. 6:17–20).

11, 12. Ce sarcină uriaşă avea de îndeplinit Noe şi cum a reacţionat el când a primit această însărcinare?

 ¹¹ Noe avea de îndeplinit o sarcină uriaşă. Arca trebuia să aibă o lungime de 133 de metri, o lăţime de 22 de metri şi o înălţime de 13 metri. Ea a fost mult mai mare decât cel mai mare vas de lemn construit vreodată. Ce-a făcut Noe? S-a sustras el de la îndeplinirea acestei responsabilităţi, s-a plâns că sarcina era prea grea sau a modificat proiectul arcei, primit de la Iehova, ca să-şi uşureze munca? Biblia răspunde: „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai“ (Gen. 6:22).

¹² Construirea arcei a durat zeci de ani, probabil între 40 şi 50 de ani. Noe a doborât copaci, a cărat buşteni, i-a cioplit şi le-a dat forma dorită, iar apoi a asamblat lemnul. Arca avea trei etaje, sau niveluri, mai multe compartimente şi o uşă laterală. Din câte se pare, avea ferestre în partea de sus, iar acoperişul era, probabil, puţin ridicat la mijloc, având o pantă lină, pentru ca apa să se scurgă cu uşurinţă (Gen. 6:14–16).

13. Ce responsabilitate primită de Noe a fost, poate, mai grea decât construirea arcei şi cum au reacţionat oamenii la mesajul predicat de el?

¹³ Anii treceau, iar arca prindea formă. Cât de bucuros trebuie să fi fost Noe că familia sa l-a sprijinit în tot acest timp! Însă el a mai avut de îndeplinit o responsabilitate, care a fost, probabil, mai grea decât construirea arcei. Biblia ne spune că Noe a fost „un predicator al dreptăţii“. (Citeşte 2 Petru 2:5.) Plin de curaj, el i-a anunţat pe oamenii din acea lume rea şi lipsită de pietate că va veni o distrugere. Cum au reacţionat ei? Referindu-se la zilele lui Noe, Isus Cristos a spus că aceştia erau atât de absorbiţi de activităţile cotidiene, precum mâncarea, băutura şi căsătoria, încât ‘nu i-au dat atenţie’ lui Noe (Mat. 24:37–39). Fără îndoială că mulţi l-au ridiculizat pe Noe şi familia lui. Este posibil ca unii să-l fi ameninţat şi să-şi fi manifestat împotrivirea în mod agresiv. Probabil, chiar au încercat să împiedice construirea arcei.

14. Ce pot să înveţe familiile creştine din prezent de la Noe şi familia sa?

¹⁴ Dar Noe şi familia sa nu au renunţat. Chiar dacă oamenii în mijlocul cărora trăiau considerau că misiunea lor era lipsită de importanţă, fără sens, ba chiar ridicolă, Noe şi familia sa au continuat să lucreze cu devotament. Ei sunt un exemplu de credinţă pentru familiile creştine din prezent. Biblia arată că trăim în „zilele din urmă“ ale acestui sistem (2 Tim. 3:1). Isus a asemănat perioada în care trăim cu perioada în care Noe a construit arca. Dacă oamenii sunt indiferenţi, ne ridiculizează sau chiar ne persecută când le vorbim despre Regatul lui Dumnezeu, să ne amintim de Noe. Şi el a trecut prin astfel de încercări.

15. Ce persoane dragi din viaţa lui Noe s-au stins înainte ca acesta să împlinească 600 de ani?

¹⁵ Anii au trecut, iar arca a fost terminată în cele din urmă. Pe măsură ce Noe se apropia de vârsta de 600 de ani, multe dintre rudele sale apropiate au încetat din viaţă. Lameh, tatăl lui Noe, a murit. * Cinci ani mai târziu, Metusala, tatăl lui Lameh şi bunicul lui Noe, s-a stins la vârsta de 969 de ani, fiind omul despre care Biblia spune că a trăit cel mai mult (Gen. 5:27). Atât Metusala, cât şi Lameh au fost contemporani cu primul om, Adam.

16, 17. a) Ce mesaj a primit Noe în al şase sutelea an al vieţii sale? b) Descrieţi priveliştea de neuitat pe care au văzut-o Noe şi familia sa.

¹⁶ În al şase sutelea an al vieţii sale, patriarhul Noe a primit un mesaj de la Iehova: „Intră în arcă, tu şi toată casa ta“. Dumnezeu i-a spus atunci lui Noe să aducă în arcă animale din toate speciile, câte şapte dintre cele curate, potrivite pentru jertfă, şi câte două dintre celelalte vieţuitoare (Gen. 7:1–3).

¹⁷ Ce privelişte! Mii de animale, unele blânde, altele feroce, de culori şi mărimi diferite, se îndreptau spre arcă zburând sau târându-se, legănându-se sau mişcându-se greoi. Nu ar trebui să ni-l imaginăm pe Noe chinuindu-se să le adune, să le mâne sau să le ademenească  pentru a intra în arcă. Relatarea spune că ele „au intrat în arcă, la Noe“ (Gen. 7:9).

18, 19. a) De ce sunt nefondate obiecţiile unora referitoare la evenimentele din relatarea despre Noe? b) De ce a fost înţelept modul în care Iehova a ales să salveze animalele?

¹⁸ Unii ar putea spune cu neîncredere: Cum a fost posibil acest lucru? Şi cum au putut sta împreună în pace toate acele animale într-un spaţiu închis? Să ne gândim: Îi este oare imposibil Creatorului universului să ţină sub control animalele, ba chiar să le îmblânzească? Să nu uităm că Iehova Dumnezeu este cel care a creat animalele. Tot el este cel care a despărţit mai târziu apele Mării Roşii şi a făcut ca soarele să se oprească pe cer. Nu putea Iehova să facă tot ce este descris în relatarea despre Noe? Bineînţeles că putea şi chiar aşa a făcut!

¹⁹ Cu siguranţă, Dumnezeu ar fi putut salva animalele şi altfel. Totuşi, dând dovadă de înţelepciune, el a acţionat într-un mod care ne aminteşte de responsabilitatea pe care le-a dat-o la început oamenilor, aceea de a se îngriji de creaturile vii de pe pământ (Gen. 1:28). În prezent, mulţi părinţi folosesc relatarea despre Noe pentru a-şi învăţa copiii că Iehova consideră preţioasă viaţa animalelor şi a oamenilor.

20. Cu ce trebuie să fi fost ocupaţi Noe şi familia sa pe parcursul săptămânii dinaintea Potopului?

²⁰ Iehova i-a spus lui Noe că va aduce Potopul într-o săptămână. Cu siguranţă, aceasta a fost o perioadă agitată pentru Noe şi familia lui. Cât de mult trebuie să fi muncit ei pentru a le găsi un loc  în arcă tuturor animalelor, pentru a depozita proviziile necesare animalelor şi familiei şi pentru a duce înăuntru lucrurile membrilor familiei! Soţiile s-au îngrijit, probabil, ca arca să fie un loc potrivit pentru locuit.

21, 22. a) De ce nu ar trebui să ne mirăm că oamenii din zilele lui Noe au fost indiferenţi la ceea ce s-a petrecut chiar înainte de începerea Potopului? b) Când au încetat oamenii să-i batjocorească pe Noe şi familia sa?

²¹ Dar ce putem spune despre ceilalţi oameni? Ei „n-au dat atenţie“, în pofida tuturor dovezilor că Iehova îl binecuvânta pe Noe în tot ce făcea. Mai mult ca sigur, ei au văzut cum animalele se îndreptau spre arcă. Însă nu ar trebui să ne mirăm că au rămas indiferenţi. În mod asemănător, oamenii din zilele noastre nu dau importanţă dovezilor incontestabile că trăim în zilele din urmă ale acestui sistem. Şi, aşa cum a prezis apostolul Petru, ‘batjocoritorii vin cu batjocurile lor’, râzând de cei care dau ascultare avertismentelor din partea lui Dumnezeu. (Citeşte 2 Petru 3:3–6.) Şi oamenii din timpul lui Noe l-au batjocorit pe el şi familia sa.

²² Când au încetat aceste batjocuri? Relatarea ne spune că „Iehova a închis uşa“ după Noe de îndată ce el, familia sa şi animalele au intrat în arcă. Dacă unii batjocoritori au fost prin apropiere, probabil că acţiunea divină i-a redus la tăcere. Iar dacă nu, cu siguranţă ploaia care a început să cadă i-a lăsat fără cuvinte. Şi a plouat încontinuu zile în şir, iar apa a acoperit pământul, exact aşa cum spusese Iehova (Gen. 7:16–21).

23. a) De unde ştim că Iehova nu s-a bucurat când oamenii răi din zilele lui Noe au murit? b) De ce este înţelept să imităm credinţa lui Noe?

²³ S-a bucurat Iehova când acei oameni răi au murit? Nicidecum! (Ezec. 33:11) Dumnezeu le oferise posibilitatea de a se schimba şi de a face ce este bine. Ar fi putut ei să facă acest lucru? Aflăm răspunsul la această întrebare analizând modul în care Noe şi-a trăit viaţa. El a umblat cu Iehova şi a ascultat de el în toate privinţele, dovedind că supravieţuirea era posibilă. Astfel, prin credinţa sa, Noe a condamnat lumea din timpul său, iar răutatea acelei generaţii s-a văzut foarte clar. Datorită credinţei sale, el şi familia sa au fost salvaţi. Dacă urmezi exemplul de credinţă al lui Noe, şi tu poţi să te salvezi pe tine şi pe cei pe care îi iubeşti. Asemenea lui Noe, poţi umbla cu Iehova Dumnezeu, legând o prietenie strânsă cu el. Iar această prietenie poate fi veşnică!