1, 2. a) Ce fel de cadouri preţuieşti cel mai mult? b) De ce răscumpărarea este cel mai preţios dar pe care l-ai putea primi?

CARE este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit? Un cadou nu trebuie să coste mult ca să fie valoros. De fapt, adevărata lui valoare nu se măsoară în bani. Un cadou este valoros dacă te face fericit sau dacă îţi satisface o necesitate.

² Printre lucrurile pe care le-ai putea primi, există unul care le întrece pe toate. Este un dar pe care Iehova l-a oferit omenirii. El ne-a dat multe lucruri, însă cel mai mare dar oferit de el este jertfa de răscumpărare a Fiului său, Isus Cristos. (Citește Matei 20:28.) Aşa cum vom vedea, răscumpărarea este cel mai preţios dar pe care l-ai putea primi deoarece îţi aduce multă fericire şi îţi satisface necesităţile cele mai importante. Răscumpărarea este, într-adevăr, expresia supremă a iubirii lui Iehova.

3. Ce este răscumpărarea, şi ce trebuie să înţelegem pentru a aprecia acest dar preţios?

³ În câteva cuvinte, răscumpărarea este măsura pe care  a luat-o Iehova pentru a elibera omenirea din păcat şi moarte (Efeseni 1:7). Ca să înţelegem semnificaţia acestei învăţături biblice, trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în grădina Edenului. Doar conştientizând ce a pierdut Adam când a păcătuit ne putem da seama cât de preţios este darul răscumpărării.

4. Ce a însemnat pentru Adam viaţa umană perfectă?

⁴ Când l-a creat pe Adam, Iehova i-a dat ceva foarte preţios: viaţă umană perfectă. Să ne gândim ce a însemnat aceasta pentru Adam. Întrucât corpul şi mintea sa erau perfecte, el nu s-ar fi îmbolnăvit niciodată, n-ar fi îmbătrânit şi n-ar fi murit. Fiind un om perfect, el se bucura de relaţii speciale cu Iehova. Biblia îl numeşte pe Adam „fiul lui Dumnezeu” (Luca 3:38). Aşadar, între Iehova Dumnezeu şi Adam a existat o relaţie foarte strânsă, asemănătoare celei dintre un tată iubitor şi fiul său. Iehova a comunicat cu fiul său de pe pământ, Adam, i-a dat diverse sarcini care îi aduceau satisfacţii şi i-a explicat ce aştepta de la el (Geneza 1:28-30; 2:16, 17).

5. La ce se referă Biblia când spune că Adam a fost creat după „chipul lui Dumnezeu”?

⁵ Adam a fost creat după „chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1:27). Aceasta nu a însemnat că Adam avea aceeaşi înfăţişare ca Dumnezeu. Aşa cum am văzut în primul capitol, Iehova este un spirit invizibil (Ioan 4:24). El nu are un corp din carne şi oase. Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu în sensul că a fost înzestrat cu calităţi divine, precum iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea. În plus, Adam avea liber-arbitru, o altă asemănare importantă dintre el şi Tatăl său. El nu era un robot, ci putea să ia decizii şi să aleagă între bine şi rău. Dacă alegea să asculte de Dumnezeu, putea să trăiască pentru totdeauna în Paradis pe pământ.

6. Ce a pierdut Adam pentru că nu l-a ascultat pe Dumnezeu, şi cu ce consecinţe pentru urmaşii săi?

 ⁶ Aşadar, este clar că Adam a plătit scump neascultarea de Dumnezeu, întrucât a fost condamnat la moarte. Păcătuind, el a pierdut viaţa perfectă, precum şi binecuvântările pe care le-ar fi avut ca om perfect (Geneza 3:17-19). Din nefericire, Adam a pierdut acest dar preţios nu numai pentru el, ci şi pentru urmaşii săi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit” (Romani 5:12). Într-adevăr, cu toţii am moştenit păcatul de la Adam. De aceea, Biblia spune că Adam ‘s-a vândut’ pe sine şi ‘i-a vândut’ şi pe urmaşii săi în sclavia păcatului şi a morţii (Romani 7:14). Întrucât Adam şi Eva au ales cu bună ştiinţă să nu asculte de Dumnezeu, pentru ei n-a mai fost nicio speranţă. Dar ce se poate spune despre urmaşii lor, inclusiv despre noi?

7, 8. Ce înseamnă în esenţă termenul „răscumpărare”?

⁷ Iehova a decis să salveze omenirea prin intermediul răscumpărării. Ce se înţelege prin răscumpărare? În esenţă, termenul „răscumpărare” înseamnă două lucruri. În primul rând, este preţul plătit pentru a redobândi un lucru vândut sau pentru a elibera un om, de exemplu un ostatic. În al doilea rând, este preţul care echivalează cu valoarea unui lucru, cum ar fi preţul plătit pentru acoperirea unor pagube. De exemplu, o persoană care provoacă un accident trebuie să plătească o sumă egală cu valoarea pagubelor produse.

⁸ Aşa cum am văzut, Adam ne-a provocat tuturor o pierdere enormă. Cum putea fi compensată această pierdere şi cum puteau fi eliberaţi oamenii din sclavia păcatului şi a morţii? În continuare vom vedea cum a furnizat Iehova răscumpărarea şi ce însemnătate are ea pentru tine.

9. Ce fel de răscumpărare era necesară?

⁹ Întrucât fusese pierdută o viaţă umană perfectă, nicio viaţă umană imperfectă nu putea să o răscumpere (Psalmul 49:7, 8). Conform principiului justiţiei perfecte enunţat în Biblie: „Suflet pentru suflet”, era nevoie de o răscumpărare egală ca valoare cu ceea ce se pierduse (Deuteronomul 19:21). Prin urmare, ce anume putea să acopere valoarea vieţii umane perfecte pierdute de Adam? Pentru a oferi o „răscumpărare corespunzătoare”, era nevoie de o altă viaţă umană perfectă (1 Timotei 2:6).

10. Cum a furnizat Iehova răscumpărarea?

¹⁰ Cum a furnizat Iehova răscumpărarea? El l-a trimis pe pământ pe unul dintre fiii săi spirituali perfecţi. Însă el nu a trimis orice fiu, ci pe acela pe care îl iubea cel mai mult: Fiul său unic-născut. (Citește 1 Ioan 4:9, 10.) Acest Fiu şi-a părăsit de bunăvoie locuinţa cerească (Filipeni 2:7). Aşa cum am învăţat în capitolul precedent, Iehova a făcut un miracol, transferându-i viaţa în uterul Mariei. Prin intermediul spiritului sfânt, Isus s-a născut ca om perfect, fără să se afle sub condamnarea păcatului (Luca 1:35).

11. Cum putea un singur om să răscumpere milioane de oameni?

¹¹ Cum putea un singur om să răscumpere milioane de oameni? Dar să vedem mai întâi cum au devenit păcătoşi aceşti oameni. Întrucât a păcătuit, Adam a pierdut un dar preţios, viaţa umană perfectă, pe care n-a mai putut să o transmită urmaşilor săi. Prin urmare, el le-a transmis doar păcatul şi moartea. Isus, pe care Biblia îl numeşte „ultimul Adam”, a avut viaţă umană perfectă şi nu a păcătuit niciodată (1 Corinteni 15:45). Într-un anumit sens, Isus a luat locul lui Adam pentru a ne salva. El a renunţat la viaţa sa umană perfectă, sau a oferit-o  ca jertfă, dând dovadă de o ascultare perfectă faţă de Tatăl său. Astfel, Isus a plătit preţul pentru păcatul lui Adam şi le-a dat urmaşilor acestuia o speranţă (Romani 5:19; 1 Corinteni 15:21, 22).

12. Ce a demonstrat Isus rămânând fidel în pofida suferinţelor?

¹² Biblia descrie în amănunţime suferinţele pe care le-a îndurat Isus înainte de a muri. El a fost biciuit și țintuit pe stâlpul de tortură, murind în chinuri groaznice (Ioan 19:1, 16-18, 30; vezi articolul din Apendice „De ce creştinii adevăraţi nu folosesc crucea în închinare”). De ce a trebuit să sufere Isus atât de mult? Aşa cum vom vedea într-un alt capitol, Satan a susţinut că nu există niciun om care să-i rămână fidel lui Iehova în încercări. Păstrându-şi fidelitatea în pofida unor mari suferinţe, Isus a dat cel mai bun răspuns la provocarea lui Satan. Isus a demonstrat că un om perfect, înzestrat cu liber-arbitru îşi poate păstra integritatea indiferent ce ar face Diavolul. Cât de mult l-a bucurat pe Iehova fidelitatea Fiului său iubit! (Proverbele 27:11)

13. Cum a fost plătită răscumpărarea?

¹³ Cum a fost plătită răscumpărarea? În anul 33 e.n., în a paisprezecea zi a lunii evreieşti nisan, Dumnezeu a permis ca Fiul său perfect şi fără păcat să fie omorât. Astfel, Isus şi-a dat viaţa umană perfectă ca jertfă „o dată pentru totdeauna” (Evrei 10:10). În a treia zi de la moartea sa, Iehova l-a înviat la viaţă spirituală. Mai târziu, Isus i-a prezentat lui Dumnezeu în cer valoarea vieţii sale umane perfecte ca răscumpărare pentru urmaşii lui Adam (Evrei 9:24). Iehova a acceptat valoarea jertfei lui Isus. Astfel, această jertfă a constituit răscumpărarea de care era nevoie pentru ca omenirea să fie eliberată din sclavia păcatului şi a morţii. (Citește Romani 3:23, 24.)

14, 15. Ce trebuie să facem pentru a primi „iertarea păcatelor”?

¹⁴ Datorită răscumpărării, ne putem bucura de mari binecuvântări, în pofida stării noastre păcătoase. Să analizăm câteva dintre foloasele prezente şi viitoare pe care ni le aduce acest dar extraordinar oferit de Dumnezeu.

¹⁵ Iertarea păcatelor. Întrucât am moştenit imperfecţiunea, trebuie să ducem o adevărată luptă pentru a face binele. Cu toţii păcătuim prin cuvinte sau prin fapte. Însă, datorită jertfei de răscumpărare a lui Isus, putem primi „iertarea păcatelor” (Coloseni 1:13, 14). Totuşi, pentru a fi iertaţi, trebuie să ne căim sincer. De asemenea, trebuie să apelăm cu umilinţă la Iehova, cerându-i iertare în baza credinţei pe care o avem în jertfa de răscumpărare a Fiului său. (Citește 1 Ioan 1:8, 9.)

16. Cum putem să ne închinăm lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată, şi de ce este important să avem o astfel de conştiinţă?

¹⁶ O conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu. O conştiinţă vinovată provoacă deznădejde şi sentimente de inutilitate. Cu toate acestea, în bunătatea sa, Iehova ne iartă pe baza răscumpărării, dându-ne posibilitatea să-i aducem închinare cu o conştiinţă curată, în pofida imperfecţiunii (Evrei 9:13, 14). În felul acesta, noi putem avea libertate de exprimare înaintea lui Iehova şi ne putem adresa lui în rugăciune (Evrei 4:14-16). Dacă ne păstrăm conştiinţa curată, ne bucurăm de pacea minţii, avem respect de sine şi suntem mai fericiţi.

17. Ce binecuvântări vor fi posibile ca urmare a faptului că Isus a murit pentru noi?

¹⁷ Speranţa vieţii veşnice pe un pământ paradiziac. „Plata păcatului este moartea”, se spune în Romani 6:23. Acelaşi verset adaugă: „Însă darul pe care îl dă Dumnezeu este  viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru”. În capitolul 3 al acestei cărţi am văzut ce binecuvântări va aduce Paradisul (Revelaţia 21:3, 4). Toate aceste binecuvântări, inclusiv viaţa veşnică în condiţii de sănătate perfectă, vor fi posibile deoarece Isus a murit pentru noi. Ca să le primim, trebuie să demonstrăm că suntem recunoscători pentru darul răscumpărării.

18. De ce ar trebui să-i fim recunoscători lui Iehova pentru darul răscumpărării?

¹⁸ De ce ar trebui să-i fim profund recunoscători lui Iehova pentru răscumpărare? Un cadou este mai preţios când persoana care ni l-a oferit a sacrificat timp, energie sau bani, iar gândul că acest dar este dovada iubirii sale sincere ne impresionează. Răscumpărarea este cel mai preţios dar deoarece Iehova a făcut cel mai mare sacrificiu pentru a-l oferi. În Ioan 3:16 se spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut”. Răscumpărarea este cea mai mare dovadă  a iubirii lui Iehova. De asemenea, ea este o dovadă a iubirii lui Isus, deoarece el şi-a dat de bunăvoie viaţa în folosul nostru. (Citește Ioan 15:13.) Prin urmare, darul răscumpărării ar trebui să ne întărească încrederea că atât Iehova, cât şi Fiul său ne iubesc pe fiecare dintre noi (Galateni 2:20).

19, 20. Cum poţi arăta recunoştinţă pentru darul răscumpărării oferit de Dumnezeu?

¹⁹ Cum îţi poţi arăta recunoştinţa pentru darul răscumpărării? În primul rând, străduieşte-te să-l cunoşti pe Iehova, Cel care a furnizat răscumpărarea (Ioan 17:3). Cum anume? Studiind Biblia cu ajutorul acestei cărţi. Cu cât îl vei cunoaşte mai bine pe Iehova, cu atât îl vei iubi mai mult. Şi, cu cât iubirea ta va creşte, cu atât îţi vei dori mai mult să-i fii plăcut (1 Ioan 5:3).

²⁰ Manifestă credinţă în jertfa de răscumpărare. Biblia spune cu privire la Isus: „Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică” (Ioan 3:36). Cum putem arăta că manifestăm credinţă în Isus? Nu doar prin cuvinte. Aşa cum se spune în Iacov 2:26, „credinţa fără fapte este moartă”. De fapt, credinţa adevărată se dovedeşte prin „fapte”. O modalitate prin care demonstrăm că avem credinţă în Isus este aceea de a-l imita nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte (Ioan 13:15).

21, 22. a) De ce trebuie să asistăm la celebrarea anuală a Cinei Domnului? b) Ce se va analiza în capitolele 6 şi 7?

²¹ Asistă la celebrarea anuală a Cinei Domnului. În seara zilei de 14 nisan 33 e.n., Isus a instituit o sărbătoare specială, numită în Biblie „cina Domnului” (1 Corinteni 11:20; Matei 26:26-28). Aceasta mai este numită Comemorarea morţii lui Cristos. Isus a instituit-o pentru a le aminti apostolilor şi tuturor creştinilor adevăraţi de mai târziu că, prin moartea sa, el şi-a dat viaţa umană perfectă  ca răscumpărare. Referindu-se la această comemorare, Isus a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea” (Luca 22:19). Asistând la Comemorare, ne aducem aminte de marea iubire pe care ne-au arătat-o Iehova şi Isus prin intermediul răscumpărării. Mai mult, fiind prezenţi la Comemorarea anuală a morţii lui Isus, ne putem demonstra recunoştinţa pentru răscumpărare. *

²² Într-adevăr, darul răscumpărării oferit de Iehova este inestimabil (2 Corinteni 9:14, 15). Aşa cum vom vedea în capitolele 6 şi 7, de acest dar vor putea beneficia chiar şi cei care au murit.