DUPĂ convertirea sa, Pavel a predicat cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Astfel, fostul persecutor a ajuns el însuşi să fie deseori persecutat cu asprime. Acest apostol neobosit a făcut câteva călătorii de predicare, străbătând teritorii întinse pentru a răspândi vestea bună despre Regatul prin care se va realiza scopul divin cu privire la omenire.

Când se afla în Listra, în timpul primei sale călătorii de predicare, Pavel a vindecat un olog din naştere. Mulţimile au început să strige că Pavel şi Barnaba, tovarăşul său de călătorie, erau zei. Cei doi i-au convins cu greu pe oameni să nu le aducă jertfe. Mai târziu însă, influenţate de duşmanii lui Pavel, mulţimile au aruncat cu pietre în apostol, lăsându-l aproape mort. Pavel a scăpat cu viaţă şi, după un timp, s-a întors în Listra ca să-i încurajeze şi să-i întărească pe discipoli.

Unii creştini evrei susţineau că neevreii credincioşi trebuiau să respecte anumite părţi din Legea lui Moise. Pavel a prezentat problema în faţa apostolilor şi a bătrânilor din Ierusalim. În urma cercetării atente a Scripturilor şi a îndrumării primite prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu, acei bărbaţi le-au scris congregaţiilor îndemnându-le să se abţină de la idolatrie, de la sânge, de la carnea din care nu se scursese sângele şi de la fornicaţie. Aceste porunci erau „lucruri necesare“, dar a le respecta nu presupunea a trăi sub Legea mozaică (Faptele 15:28, 29).

În cea de-a doua călătorie de predicare, Pavel a vizitat Bereea, aflată pe teritoriul Greciei de azi. Evreii care trăiau acolo „au primit cuvântul“ cu însufleţire, cercetând zilnic Scripturile pentru a se asigura că lucrurile predate de Pavel erau adevărate. Dar, din cauza opoziţiei, Pavel a fost obligat din nou să meargă mai departe, de data aceasta la Atena. În faţa unui grup de atenieni cu o instruire aleasă, Pavel a ţinut un discurs plin de forţă ce constituie un model excelent de tact, de discernământ şi de elocvenţă.

După a treia călătorie de predicare, Pavel a mers la Ierusalim. Când s-a dus la templu, unii evrei au stârnit o revoltă urmărind să-l omoare. Soldaţii romani i-au veni în ajutor şi i-au pus unele întrebări. Având cetăţenie romană, Pavel şi-a prezentat ulterior apărarea înaintea guvernatorului roman Felix. Evreii nu şi-au putut susţine cu nicio dovadă acuzaţiile aduse lui Pavel. Pentru ca Festus, un alt guvernator roman, să nu-l dea în mâinile evreilor, Pavel a spus: „Fac apel la Cezar!“. Iar Festus i-a răspuns: „La Cezar te vei duce“ (Faptele 25:11, 12).

Apoi, Pavel a fost îmbarcat pentru a fi dus în Italia ca să fie judecat. Pe drum, vasul a naufragiat şi Pavel a trebuit să petreacă iarna pe insula Malta. Când a ajuns, în cele din urmă, la Roma, el a locuit doi ani într-o casă închiriată. Deşi se afla sub pază, apostolul, care nu-şi pierduse zelul, a continuat să le predice despre Regatul lui Dumnezeu tuturor celor care îl vizitau.

(Pe baza cărţii Faptele 11:22—28:31)