Potrivit Bibliei

„Sporturile extreme“: Ar trebui să ne expunem riscului?

„ÎN ZILELE NOASTRE, TOT MAI MULŢI DINTRE NOI NE-⁠AM RIDICAT DE PE SCAUNUL OBSERVATORULUI CA SĂ NE ARUNCĂM NOI ÎNŞINE DIN AVIOANE, SĂ COBORÂM MUNŢI ÎN RAPEL, SĂ FACEM CAIAC PE CASCADE ŞI SĂ ÎNOTĂM ALĂTURI DE RECHINI.“ — ZIARUL THE WILLOW GLEN RESIDENT.

ACEST comentariu descrie o tendinţă tot mai răspândită în domeniul sporturilor. Creşterea semnificativă a popularităţii unor activităţi cum ar fi skydiving-⁠ul, căţăratul pe gheaţă, zborul cu parapanta şi BASE jumping-⁠ul * reflectă o lume căreia îi pla­ce la nebunie să se expună riscului. Şi în cazul snowboard-⁠urilor, a mountain bike-⁠urilor, a skateboard-⁠urilor şi a patinelor cu role, limitele personale sunt împinse până la extrem în strădania de a cuceri cei mai abrupţi versanţi, cele mai înalte stânci şi de a realiza cele mai lungi sărituri. Potrivit celor menţionate în revista Time, popularitatea crescândă a „sporturilor extreme“, în care participanţii se expun unor mari riscuri, scoate în evidenţă dorinţa nespus de mare a milioane de oameni de a se afla la „acea margine metaforică unde pericolul, talentul şi teama se combină pentru a le da acestor războinici de week-⁠end şi sportivilor profesionişti deopotrivă satisfacţia depăşirii propriilor limite“.

Totuşi, odată cu creşterea popularităţii acestor sporturi, mulţi dintre cei care le practică plătesc un preţ ridicat. Din ce în ce mai mulţi oameni se rănesc când anumite sporturi relativ sigure sunt duse până la extrem. În Statele Unite, pe parcursul anului 1997, numărul răniţilor ajunşi la secţiile de urgenţă cu leziuni cauzate de practicarea skateboard-⁠ului a crescut cu peste 33 la sută, de practicarea snowboard-⁠ului cu 31 la sută şi de practicarea alpinismului cu 20 la sută. În cazul altor sporturi, consecinţele sunt şi mai grave, aşa cum indică numărul tot mai mare al deceselor cauzate de practicarea sporturilor extreme. Promotorii acestor sporturi sunt conştienţi de pericolele implicate. O femeie care practică schi extrem afirmă: „Văd tot timpul moartea cu ochii“. Un snowboarder profesionist rezumă totul la ideea că „dacă nu te răneşti înseamnă că nu depui suficiente eforturi în sportul pe care-⁠l practici“.

Având în vedere aceste lucruri, cum ar trebui să privească  un creştin participarea la asemenea activităţi? Cum ne poate ajuta Biblia să decidem dacă ar trebui sau nu să practicăm sporturi extreme? O analiză a punctului de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sfinţenia vieţii ne va ajuta să răspundem la aceste întrebări.

Punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă

Biblia ne spune că Iehova este „izvorul vieţii“ (Psalmul 36:9). Pe lângă faptul că a creat oamenii, el s-⁠a şi îngrijit cu atenţie să ne furnizeze ceea ce avem nevoie pentru a ne bucura de viaţă (Psalmul 139:14; Faptele 14:16, 17; 17:24–28). Aşadar, avem motive întemeiate să tragem concluzia că el se aşteaptă ca noi să avem grijă de ceea ce ne-⁠a dat cu atâta bunătate. Putem înţelege acest lucru din legile şi principiile date naţiunii Israel.

Celor ce se aflau sub Legea mozaică li se pretindea să ia măsuri de precauţie pentru ocrotirea vieţii altora. Dacă această prevedere nu era respectată, iar cineva îşi pierdea viaţa, cel care ar fi putut preveni tragedia era considerat vinovat de sânge. De exemplu, proprietarului unei case i se poruncea să construiască un zid nu prea înalt sau o balustradă, numită parapet, în jurul acoperişului plat al noii sale case. Altminteri, ar fi adus vină de sânge asupra casei sale dacă se întâmpla ca cineva să cadă de pe acoperiş şi să moară (Deuteronomul 22:8). Dacă un bou împungea pe neaşteptate o persoană şi-⁠i cauza moartea, stăpânul boului nu era vinovat. Însă, dacă se ştia că boul era periculos, iar stăpânul lui fusese înştiinţat de lucrul acesta şi nu îl ţinea bine păzit, şi dacă boul împungea pe cineva, stăpânul era considerat vinovat de sânge şi putea fi pedepsit cu moartea (Exodul 21:28, 29). Întrucât viaţa este preţioasă în ochii lui Iehova, Legea dată de el reflectă o înaltă consideraţie faţă de păstrarea şi ocrotirea vieţii.

Slujitorii fideli ai lui Dumnezeu au înţeles că aceste principii se aplicau şi în cazul expunerii propriei persoane la unele riscuri. Într-⁠o relatare biblică se spune că David şi-⁠a exprimat dorinţa de a avea „apă de băut din fântâna de la Poarta Betleemului“. La vremea aceea, Betleemul era sub ocupaţie filisteană. Auzind dorinţa lui David, trei dintre soldaţii lui şi-⁠au croit drum cu greu în tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna din Betleem şi i-⁠au adus-⁠o lui David. Cum a reacţionat David? El nu a băut-⁠o, ci a vărsat-⁠o pe pământ. El a spus: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni, care s-⁠au dus cu primejdia vieţii lor? Căci cu primejdia vieţii lor au adus-⁠o“ (1 Cronici 11:17–19). Pentru David era de neconceput să pună în primejdie viaţa cuiva pentru a-⁠şi satisface o dorinţă.

Şi Isus a reacţionat în mod asemănător când, probabil într-⁠o viziune, Diavolul l-⁠a ispitit să se arunce de pe parapetul templului pentru a vedea dacă îngerii aveau să-⁠l protejeze ca să nu se rănească. Isus a răspuns: „Să nu-⁠l pui la încercare pe Iehova, Dumnezeul tău“ (Matei 4:5–7). Într-⁠adevăr, atât David, cât şi Isus au fost conştienţi că în ochii lui Dumnezeu este greşit să-⁠ţi asumi riscuri inutile care ţi-⁠ar putea pune viaţa în primejdie.

Având în minte aceste exemple, probabil că ne întrebăm: Cum putem distinge cu claritate care este un sport extrem sau periculos? Întrucât chiar şi o formă obişnuită de recreere, care nu constituie nici un pericol, poate fi dusă până la extrem, cum putem stabili cât de departe putem merge?

Merită să ne expunem riscului?

O evaluare cinstită a oricărei activităţi la care am dori să participăm ne va ajuta să găsim răspunsul la această întrebare. De exemplu, ne-⁠am putea întreba: Care este rata accidentării în acest sport? Dispun eu de antrenamentul şi echipamentul de protecţie necesare prevenirii accidentelor? Care ar putea fi consecinţele în cazul unei căzături, al unei aprecieri greşite a săriturii sau în cazul în care echipamentul de siguranţă nu mai funcţionează? Ar avea loc un mic accident sau există probabilitatea accidentării grave ori chiar riscul de a muri?

Expunerea inutilă la riscuri de dragul recreerii poate periclita preţioasele relaţii ale unui creştin adevărat cu Iehova, precum şi calificarea sa în vederea unor privilegii speciale în cadrul congregaţiei (1 Timotei 3:2, 8–10; 4:12; Tit 2:6–8). Evident, chiar şi când participă la unele activităţi recreative, este bine ca creştinii să ia în considerare punctul de vedere al Creatorului cu privire la sfinţenia vieţii.

[Notă de subsol]