Salt la conţinut

Salt la cuprins

O vizită la „Muntele Învăpăiat“

O vizită la „Muntele Învăpăiat“

O vizită la „Muntele Învăpăiat“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

PUŢINE locuri din lume te răsplătesc cu priveliştea impunătoare a unui singur vulcan, oriunde te-ai afla: la ţară, la mare sau la oraş. Dacă eşti în oraşul Catania şi vezi un vulcan, atunci cu certitudine te uiţi la muntele Etna, a cărui înălţime depăşeşte 3300 m, fiind cel mai înalt vulcan activ din Europa, situat pe coasta estică a Siciliei, spre nord.

Un vulcan ţinut sub observaţie de multă vreme

Arabii, sub a căror stăpânire Sicilia s-a aflat mult timp, i-au dat vulcanului denumirea de „Muntele Învăpăiat“, iar Etna s-a ridicat la înălţimea acestui nume scuipând tot mereu lavă incandescentă din pântecele ei. Două dintre cele mai vechi mărturii ale activităţii Etnei au fost consemnate de Pindar şi Eschil, care au descris erupţia din 475 î.e.n. Nu de puţine ori lava a oferit spectacole impresionante, formând şuvoaie incandescente ce şerpuiau pe povârnişurile muntelui, spre a se stinge apoi în mare. Asta s-a întâmplat în 396 î.e.n., în 1329 e.n. şi în 1669 e.n., ultima erupţie fiind cea mai renumită dintre erupţiile „moderne“. Cu acea ocazie, o limbă de lavă, cu o lăţime de 2 km şi cu o lungime de 25 km, s-a revărsat asupra zidurilor oraşului Catania, topind necruţătoare locuinţele a peste 27 000 de oameni şi umplând parţial portul oraşului.

Se crede că activitatea vulcanului s-a intensificat în secolul al XX-lea, marcat şi el de numeroase erupţii. Cea mai violentă, din 1928, a ras de pe faţa pământului satul Mascali. În ultimii ani, lava şi cenuşa vulcanică le-au dat multă bătaie de cap localnicilor, neliniştindu-i.

Cine e „Grande Mamma“?

Potrivit unor ipoteze, conul principal al Etnei a început să se formeze în urmă cu cel puţin 170 000 de ani ca urmare a unei erupţii de magmă, sau rocă topită. În diferite faze ale activităţii eruptive, pe versanţii conului principal au luat fiinţă aproximativ 250 de conuri mai mici ce aduc cu nişte copilaşi care stau în jurul mamei lor. De aceea, Etna a primit porecla de „Grande Mamma“.

Dacă aţi călători cu maşina sau cu trenul pentru a admira de jur împrejur vulcanul, aţi observa o mulţime de privelişti fascinante, precum Monti Rossi din apropiere de Nicolosi, craterele Silvestri şi vasta depresiune Valle del Bove, ce se poate vedea din Giarre şi Zafferana.

Deşi nu e pe deplin înţeleasă, activitatea geologică a vulcanului are o istorie lungă. Erupţiile submarine din apropierea ţărmului au format coasta Siciliei la nord de Catania. O porţiune de coastă e cunoscută sub numele de Riviera dei Ciclopi, sau Coasta Ciclopilor, nume primit datorită stâncilor negre de lavă de pe ţărm. Chiar în faţa stâncii de la Aci Trezza, din mare se înalţă nişte formaţiuni stâncoase bizare, numite Faraglioni.

Un ataşament neobişnuit

Poate că vă întrebaţi dacă oamenilor ce locuiesc la poalele vulcanului nu le este frică de o neaşteptată erupţie. Când vulcanul e liniştit, etneenii, cum se numesc localnicii, uită chiar şi de existenţa lui. „Craterul doarme liniştit acolo, jos, în afund“, spunea Guy de Maupassant, scriitor francez din secolul al XIX-lea, în cartea sa Sicilia (traducere de A. Mândru). La apariţia unei dâre de fum, etneenii probabil aruncă muntelui o privire fugară. Dar, când în toiul nopţii aud o bubuitură, se trezesc cu balcoanele şi străzile acoperite de cenuşă sau îşi simt ochii şi nările pline de cenuşă, situaţia se schimbă. Atunci, e înţelept să manifeste teamă şi respect faţă de Etna, îndeosebi când zăresc un torent arzător de lavă scurgându-se încet, dar sigur de pe munte, înghiţind cu lăcomie tot ce-i stă în cale.

Cu toate acestea, cei ce locuiesc în preajma vulcanului Etna îl consideră „un uriaş blând“. De fapt, deşi a provocat mari pagube, distrugând zone urbane, recolte şi, de curând, structuri turistice, Etna a făcut foarte puţine victime. După distrugătoarele erupţii ce şterg din existenţă rodul muncii umane, localnicii, cu binecunoscuta lor tenacitate, se pun pe treabă şi iau totul de la capăt.

Poetul italian Giacomo Leopardi a descris în termeni sugestivi ataşamentul oamenilor de la poalele unui vulcan faţă de pământul lor. El i-a asemănat cu drobiţa de Etna, un arbust ce creşte adesea în soluri vulcanice, împodobit cu superbe flori galbene ce par să strălucească. Drobiţa ţine capul sus şi refuză să şi-l plece până când torentul de lavă o acoperă. După ce erupţia se sfârşeşte, iar roca se răceşte, drobiţa renaşte, plină de putere şi curaj, luând-o cu răbdare de la capăt!

Firea Etnei se schimbă

În opinia vulcanologilor, acest „uriaş blând“ pare că se schimbă. În trecutul apropiat, firea Etnei nu a fost explozivă. Potrivit revistei Focus, „vulcanul pe care-l consideram activ, dar nu periculos e privit acum cu o sporită suspiciune“. Conform unui avertisment dat de cercetătorii francezi şi italieni, Etna „se transformă încetul cu încetul din vulcan efuziv, adică cu scurgeri lente de lavă şi cu emanaţii slabe de gaze, în vulcan exploziv“. Prin urmare, Paola Del Carlo, cercetătoare la Institutul Italian de Geofizică şi Vulcanologie din Catania, afirmă că, „în ultimii 30 de ani, atât activitatea efuzivă, cât şi cea explozivă [a vulcanului] s-au intensificat fără îndoială şi e greu de zis cu exactitate ce se va întâmpla în viitor“.

Un spectacol unic

Deşi insuflă teamă şi respect, Etna oferă un spectacol unic. Înveşmântat iarna într-o mantie albă de nea, iar vara într-una cafenie, vulcanul domină taciturn coasta Siciliei. Când zguduie pământul din temelii, inspirând groază, şi când iluminează nopţile cu limbi de foc, el stă mărturie puterii Celui ce l-a creat (Psalmii 65:6; 95:3, 4). Dacă veţi avea vreodată prilejul să veniţi în frumoasa Sicilie, nu uitaţi de Etna. Veţi vedea în zare dâra-i caracteristică de fum. „Nu vă speriaţi dac-o auziţi mormăind“, vă vor spune fără ezitare localnicii. „Aşa salută Etna de obicei.“

[Harta de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ITALIA

SICILIA

Etna

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Desen din 1843 cu muntele Etna

[Provenienţa ilustraţiei]

Culver Pictures

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

26 iulie 2001

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

28 iulie 2001, în fundal Catania

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

30 octombrie 2002

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

12 septembrie 2004

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Formaţiuni stâncoase bizare, numite Faraglioni

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Localnicii numesc vulcanul Etna „un uriaş blând“

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Toate fotografiile: © Tom Pfieffer; harta: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Fundal: © WOLFGANG KAEHLER 2005, www.wkaehlerphoto.com; Faraglioni: Dennis Thompson/Unicorn Stock Photos