Lumea în obiectiv

▪ Un studiu amplu asupra stării de sănătate a speciilor de corali care formează recife dezvăluie că 32,8% dintre speciile clasificate sunt „pe cale de dispariţie“ din cauza schimbărilor climatice sau a acţiunilor omului pe plan local. (SCIENCE, SUA)

▪ Din cei peste 2 000 de copii cu afecţiuni respiratorii examinaţi la secţia de pediatrie a unui spital din Atena (Grecia), circa „65% fuseseră expuşi la fum [de ţigară], unul din părinţi sau amândoi fiind fumători“. (KATHIMERINI — EDIŢIA ENGLEZĂ, GRECIA)

▪ „Creşterea preţului petrolului şi a costului vieţii, . . . criza economică ce se întrevede . . . şi dezastrele naturale frecvente care arată cât de vulnerabili suntem. E clar că nu avem soluţii pe termen scurt sau lung la niciuna dintre aceste probleme grave.“ (LLUÍS MARIA DE PUIG, PREŞEDINTELE ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI)

▪ În Polonia, unii tineri sub 15 ani (17% băieţi şi 18% fete) încearcă unele droguri. (ŻYCIE WARSZAWY, POLONIA)

Omul, o nouă pradă pentru lei

Întrucât populaţia Africii creşte, habitatul animalelor sălbatice se micşorează. Rezultatul? „Întâlniri frecvente şi, de cele mai multe ori, violente“ între oameni şi animale, precizează revista Africa Geographic din Cape Town. Leii îndeosebi „par să-i considere în ultimul timp pe oameni o pradă“. În Tanzania, de pildă, leii au ucis anual cel puţin 70 de oameni din 1990 încoace. Potrivit revistei, unele familii de lei „s-au specializat în vânarea oamenilor, înhăţându-i din faţa colibelor lor, ba chiar sfâşiind acoperişurile din paie şi pereţii din chirpici ca să ajungă la cei dinăuntru“.

Grânare egiptene străvechi scoase la iveală

Arheologii de la Universitatea din Chicago, care făceau săpături în sudul Egiptului, au scos la iveală şapte silozuri străvechi, cele mai mari descoperite până acum în această ţară. Artefactele găsite în apropiere i-au ajutat pe arheologi să ajungă la concluzia că aceste silozuri, făcute din chirpici, datează din perioada 1630–1520 î.e.n. Dacă datarea este corectă, înseamnă că silozurile există de pe vremea lui Moise. Diametrul depozitelor variază între 5,5 şi 6,5 m, iar înălţimea lor este de cel puţin 7,5 m. Ele făceau parte dintr-un centru local de distribuire a hranei. În raportul universităţii despre această descoperire se spune că astfel de centre „erau locuri unde se strângeau bogatele recolte de pe valea Nilului pentru a fi administrate de stat. Folosind cerealele ca monedă de schimb, faraonii deţineau frâiele puterii. . . . Pentru că cerealele aveau rol de monedă de schimb, silozurile nu funcţionau doar ca rezerve de hrană, ci şi ca bănci“.

Hârtie mai tare ca fierul

Cercetătorii de la Institutul Regal Tehnic din Suedia au descoperit o metodă de fabricare a hârtiei din celuloză de lemn care păstrează rezistenţa naturală a fibrelor de celuloză. De obicei, prin procesul mecanic de prelucrare a pastei de lemn se distrug micuţele fibre de celuloză, reducându-li-se considerabil rezistenţa. Echipa suedeză însă a reuşit să descompună pasta de lemn cu ajutorul unor enzime şi, apoi, să separe în apă fibrele de celuloză folosind un bătător mecanic, fără însă a le distruge. După ce este înlăturată apa din fibrele intacte, acestea se fixează unele de altele rezultând foi de hârtie cu o rezistenţă la rupere mai mare decât cea a fontei şi aproape egală cu cea a oţelului folosit în construcţii.