„Pentru mine, spune Alina, care are doi băieţei, cele mai mari dificultăţi le constituie oboseala şi lipsa permanentă a timpului.“ Multe mame singure se află în aceeaşi situaţie. Iată de ce numeroşi părinţi fără partener şi-au format un cerc de prieteni la care pot apela pentru ajutor fără să se simtă jenaţi.

Cere ajutorul rudelor şi al prietenilor de încredere. Ţi-ai putea face o listă cu persoane la care să apelezi când e vorba de îngrijirea copiilor, de transport, de lucrări de întreţinere în casă sau de sprijin afectiv. Înnoieşte mereu lista. De asemenea, interesează-te dacă unele agenţii guvernamentale sau nonguvernamentale oferă asistenţă în astfel de cazuri.

Renata, o Martoră a lui Iehova, a primit mult ajutor din partea colaboratorilor creştini. „Sunt întotdeauna gata să mă ajute“, spune ea. „Când eu şi cele două fiice ale mele în vârstă de 9 ani ne-am îmbolnăvit de gripă, nu eram în stare nici să gătesc. Imediat ce congregaţia a aflat, în fiecare zi cineva ne-a adus mâncare.“ Astfel de acte de bunătate ne duc cu gândul la cuvintele consemnate în Biblie în 1 Ioan 3:18: „Copilaşilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul“.

Poate celălalt părinte să dea o mână de ajutor? Dacă celălalt părinte, de obicei tatăl, are dreptul de a-şi vedea copiii şi este o persoană responsabilă şi dispusă să ajute, poate că ar fi bine să împarţi cu el o parte din sarcini. La urma urmei, copiii au nevoie să petreacă timp şi cu tatăl lor. *

Învaţă-ţi copiii să dea o mână de ajutor. Dacă le încredinţezi sarcini potrivit vârstei lor, îţi faci un serviciu nu numai ţie, ci şi lor. Munca îi învaţă pe copii să devină responsabili şi dezvoltă în ei etica muncii, de nepreţuit mai târziu în viaţă.