ÎN INIMA deşertului arid, o pisică de nisip ţâşneşte din vizuina ei în toiul nopţii. Se opreşte brusc, priveşte în jur şi îşi ciuleşte urechile. Apoi se ghemuieşte şi porneşte tiptil în urmărirea prăzii pe terenul nisipos.

Deodată, pisica de nisip se repede asupra prăzii: un gerbil luat prin surprindere. Dar vânătoarea nu se opreşte aici. Ea continuă pe tot parcursul nopţii, pisica de nisip făcând din când în când salturi în aer pentru a prinde şi alte vietăţi. Dacă vânează mai mult decât poate mânca, ea va acoperi cu nisip ceea ce-i rămâne. Se întoarce în vizuina ei abia la ivirea zorilor, făcându-şi rareori apariţia pe timpul zilei. Prezentăm în continuare câteva caracteristici interesante ale acestei feline scumpe la vedere:

• Auzul fin al pisicii de nisip o ajută să localizeze prada, chiar dacă aceasta se află sub pământ

• Pentru a-şi găsi o parteneră, masculul scoate un sunet ascuţit, asemănător unui lătrat. Auzul foarte dezvoltat al femelei îi permite acesteia să audă chemarea de la mare distanţă

• Părul de pe lăbuţele pisicii o ajută să nu se afunde în nisip şi e un bun izolator împotriva temperaturilor extreme ale nisipului

•  Suprafaţa internă a fiecărei urechi este acoperită cu fire de păr albe şi groase, care protejează pisica de nisipul suflat de vânt

• Urmele lăsate de pisică sunt aproape invizibile deoarece perniţele lăbuţelor sunt acoperite cu un strat des de păr

• Pisicile de nisip pot supravieţui doar cu apa obţinută din hrană

• Nisipurile din deşertul Kara-Kum pot atinge o temperatură de până la 80°C. Uneori, temperatura aerului poate scădea până la -25°C