PĂSĂRILE care zboară planat reuşesc să se menţină în aer cu minimum de efort. Iar albatrosul călător este un adevărat maestru al acestui tip de zbor. Având o anvergură a aripilor de 3,4 m şi o greutate de aproape 8,5 kg, această pasăre poate parcurge în zbor mii de kilometri cu un consum foarte redus de energie! Secretul ei constă atât în caracteristicile anatomice, cât şi în tehnica de planare folosită.

Gândiţi-vă: În timpul zborului, albatrosul îşi blochează aripile, întinse la maximum, cu ajutorul anumitor tendoane, ceea ce îi permite să-şi odihnească muşchii. Alt secret datorită căruia pasărea poate să planeze ore în şir constă în măiestria cu care se foloseşte de curenţii oceanici.

În timp ce zboară deasupra mării, albatroşii se înalţă, virează şi coboară descriind repetate arce de cerc. Această tehnică de zbor le asigură propulsia necesară pentru a compensa pierderea de energie cauzată de rezistenţa aerului. Doar recent oamenii de ştiinţă au înţeles cum reuşesc păsările să facă acest lucru. Cu ajutorul unor dispozitive de urmărire de înaltă rezoluţie şi al unor programe speciale de calculator, ei au descoperit că albatroşii câştigă energie în momentul în care, aflându-se în partea superioară a curbei de zbor, virează din direcţia cu vânt de faţă în direcţia cu vânt de spate. „Câştigarea energiei“ se face „lin şi continuu“, afirmă cercetătorii. Rezultatul? Pasărea reuşeşte să planeze ore întregi fără să bată nici măcar o dată din aripi!

Toate aceste descoperiri îi pot inspira pe ingineri să proiecteze vehicule aeriene cu consum redus de combustibil, poate chiar vehicule a căror propulsie nu este asigurată de un motor.

Ce credeţi? A apărut albatrosul, cu zborul lui performant şi caracteristicile-i anatomice unice, prin evoluţie? Sau este opera unui Proiectant?