Unele familii așteaptă din partea copiilor lor să ajute la treburile casei, iar ei fac asta fără să se plângă. În alte familii însă, părinții au așteptări mai mici, iar copiii, bucuroși, nu se mai implică în treburile casei.

Cercetătorii au observat această tendință mai ales în țările occidentale, unde copiii sunt, în principal, consumatori, necontribuind la activitățile casnice. „În prezent, copiii sunt lăsați să joace jocuri video, să navigheze pe internet și să se uite la televizor”, remarcă un părinte pe nume Steven. „Se așteaptă foarte puțin de la ei.”

Ce credeți? Sunt treburile gospodărești importante nu doar pentru păstrarea casei curate, ci și pentru dezvoltarea copilului?

Unii părinți se rețin să-i pună pe copii la treburi casnice, mai ales în timpul săptămânii când programul acestora este foarte încărcat cu teme și activități extrașcolare. Totuși, ar trebui luate în considerare și foloasele.

Treburile casnice contribuie la maturizarea copilului. Copiii care se achită de treburi în casă au, probabil, rezultate mai bune la învățătură, iar asta nu e de mirare. Astfel de activități îl ajută pe copil să cultive încredere în sine, autodisciplină și tărie de caracter, trăsături esențiale învățării.

Treburile casnice îi învață pe copii să facă ceva pentru alții. Unii au observat că acei copii de la care se așteaptă să ajute la treburile gospodărești au mai multe șanse să devină adulți care fac ceva în folosul comunității. Și nu e deloc surprinzător, deoarece aceste treburi îi învață să pună necesitățile celorlalți mai presus de ale lor. Steven, menționat mai înainte, face următoarea remarcă: „Dacă nu se așteaptă nimic de la copii, aceștia învață că li se cuvine totul și vor crește având o concepție greșită cu privire la ceea ce înseamnă viața de zi cu zi: responsabilități și muncă asiduă”.

Treburile casnice promovează unitatea în familie. Făcând treburi în casă, copiii ajung să înțeleagă nu doar că sunt o parte valoroasă a familiei, dar și că au o responsabilitate față de ea. Această lecție nu va fi învățată dacă părinții pun mai mare accent pe activitățile extrașcolare decât pe treburile casnice. Întrebați-vă: „La ce-i folosește  copilului meu să aibă o legătură strânsă cu coechipierii de la fotbal, dar să piardă legătura cu membrii familiei?”.

Începeți de când sunt mici. Unii sunt de părere că părinții ar trebui să le dea copiilor treburi de făcut de la trei ani. Alții recomandă să se înceapă de la doi ani sau chiar mai devreme. Ideea este că micuților le place să lucreze alături de părinți și să-i imite. (Principiu biblic: Proverbele 22:6)

Dați-le sarcini adecvate vârstei. De exemplu, un copil de trei ani ar putea să adune jucăriile, să șteargă ce a vărsat sau să sorteze hainele pentru spălat. Copiii mai mari pot da cu aspiratorul, pot spăla mașina și chiar pot pregăti de mâncare. Puneți în valoare capacitățile copilului. S-ar putea să vă surprindă entuziasmul cu care se va achita de sarcini.

Puneți accent pe treburile casnice. Ar putea fi greu când copilul are o mulțime de teme. Totuși, eliminarea treburilor gospodărești cu obiectivul de a obține note mari „indică stabilirea greșită a priorităților”, se arată în cartea The Price of Privilege. Așa cum s-a menționat, sarcinile casnice îi ajută pe copii să devină elevi mai buni. În plus, îndeplinirea lor îi pregătește pentru timpul când vor avea propria familie. (Principiu biblic: Filipeni 1:10)

Concentrați-vă asupra obiectivului, nu asupra rezultatului. Probabil, îi va lua mai mult timp copilului să facă ce i-ați cerut. În plus, calitatea muncii s-ar putea să lase de dorit. Când se întâmplă asta, rezistați impulsului de a prelua sarcina. Obiectivul vostru nu este ca munca să fie făcută cu precizia unui adult, ci acela de a ajuta copilul să învețe să-și asume o responsabilitate și să găsească bucuria pe care o aduce cu sine munca. (Principiu biblic: Eclesiastul 3:22)

Acordați răsplata corectă. Unii consideră că, plătindu-i pe copii pentru treburile făcute, îi responsabilizează. Alții însă spun că, procedând astfel, copiii se vor gândi la ceea ce pot obține de la familie, nu la ceea ce pot oferi. În plus, există pericolul ca ei să refuze unele treburi când au suficienți bani, semn că nu au înțeles care sunt foloasele treburilor gospodărești. Prin urmare, este bine ca banii de buzunar și treburile casei să fie două lucruri separate.