DACĂ doi soţi se ceartă înseamnă oare că nu se mai iubesc? Nicidecum! Lidia şi Mircea pe care i-am citat mai sus se iubesc foarte mult. Însă chiar şi în cele mai trainice căsnicii apar din când în când neînţelegeri.

De ce se nasc conflicte între soţi şi ce poţi face pentru a nu le permite să-ţi distrugă căsnicia? Întrucât căsătoria este instituită de Dumnezeu, este logic să analizăm ce spune Cuvântul său, Biblia, în legătură cu acest subiect (Geneza 2:21, 22; 2 Timotei 3:16, 17).

În majoritatea cuplurilor, soţul şi soţia doresc să se poarte unul cu celălalt cu iubire şi consideraţie. Totuşi, Biblia afirmă în mod realist că „toţi [oamenii] au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Aşadar, când se ivesc neînţelegeri, ar putea fi foarte greu să manifestăm stăpânire de sine. Iar dacă se iscă o ceartă, pentru unii este o adevărată luptă să nu cedeze răului obicei de a ţipa unul la altul sau de a vorbi jignitor (Romani 7:21; Efeseni 4:31). Ce alţi factori ar putea cauza tensiuni?

Un soţ şi o soţie constată adesea că au stiluri de comunicare diferite. „La începutul căsniciei noastre, povesteşte Michiko, mi-am dat seama că aveam maniere diferite de abordare a problemelor. Mie îmi place să vorbesc nu doar despre ce s-a întâmplat, ci şi de ce şi cum s-a întâmplat. Dar pe soţul meu se pare că îl interesează doar rezultatul final.“

Situaţia lui Michiko nu este deloc neobişnuită. În multe cupluri, un partener doreşte să discute despre o neînţelegere în detaliu, pe când celuilalt nu-i plac deloc discuţiile în contradictoriu şi evită subiectul. Uneori, cu cât unul dintre ei doreşte mai mult să discute, cu atât celălalt încearcă să evite discuţia. Aţi observat că şi în căsnicia voastră se întâmplă la fel?

 Un alt factor ce trebuie luat în considerare este mediul familial în care a crescut fiecare. Acest lucru ar putea influenţa felul cum înţelege soţul sau soţia că trebuie să comunice în cuplu. Justin, căsătorit de cinci ani, spune: „Provin dintr-o familie mai liniştită şi îmi vine greu să vorbesc deschis despre sentimentele mele. Acest lucru este frustrant pentru soţia mea. Ea provine dintr-o familie în care toţi îşi exprimă sentimentele liber şi, prin urmare, vorbeşte foarte uşor despre ceea ce simte“.

Potrivit studiilor, cel mai sigur indicator al fericirii unui cuplu nu este cât de des îşi spun cei doi că se iubesc. Nici compatibilitatea sexuală şi siguranţa financiară nu sunt cei mai importanţi factori. Dimpotrivă, indicatorul cel mai de încredere al reuşitei unei căsnicii este cât de bine ştiu soţul şi soţia să rezolve neînţelegerile ce apar între ei.

În plus, Isus a spus că, atunci când doi oameni se căsătoresc, Dumnezeu, nu omul, îi uneşte (Matei 19:4–6). Prin urmare, o căsnicie reuşită îi aduce onoare lui Dumnezeu. Însă, dacă un soţ nu manifestă iubire şi consideraţie faţă de soţia sa, este posibil ca Iehova Dumnezeu să nu-i mai asculte rugăciunile (1 Petru 3:7). Iar dacă o soţie nu îşi respectă soţul, în realitate nu arată respect faţă de Iehova, cel care l-a numit pe soţ capul familiei (1 Corinteni 11:3).

Indiferent de stilul nostru de comunicare sau de mediul familial în care am crescut, dacă dorim să respectăm principiile Bibliei şi să rezolvăm neînţelegerile cu eficienţă trebuie să evităm vorbirea care răneşte. Întreabă-te:

Rezist tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă?

Un proverb înţelept spune: „Strângerea nasului face să iasă sânge şi întărâtarea mâniei duce la ceartă“ (Proverbele 30:33). Ce vrea să spună acest proverb? Să exemplificăm: O simplă divergenţă de opinii cu privire la administrarea bugetului familiei („Trebuie să fim atenţi pe ce dăm banii!“) se poate transforma repede într-un atac la adresa caracterului partenerului conjugal („Eşti iresponsabil!“). Este adevărat, dacă partenerul tău face anumite remarci negative despre caracterul tău, ai putea avea tendinţa să-i răspunzi şi tu la fel. Totuşi, faptul de a răspunde cu aceeaşi monedă nu duce decât la mânie şi la amplificarea conflictului.

Scriitorul biblic Iacov a avertizat: „Iată! Un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este, într-adevăr, un foc“ (Iacov 3:5, 6). Când soţul şi soţia nu reuşesc să-şi ţină limba în frâu, micile neînţelegeri se transformă repede în certuri aprinse. Iar în căsniciile în care izbucnesc de repetate ori certuri aprinse, iubirea nu poate înflori.

În loc să răspunzi cu aceeaşi monedă, ai putea să-l imiţi pe Isus care, când era insultat, „nu răspundea cu insulte“? (1 Petru 2:23) Cea mai rapidă metodă de a stinge o ceartă este să încerci să înţelegi punctul de vedere al partenerului tău şi să-ţi ceri scuze pentru partea ta de vină.

Am tendinţa să desconsider sau să nu iau în serios sentimentele partenerului meu?

„Să aveţi toţi acelaşi mod de gândire, împărtăşind aceleaşi sentimente“, ne porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu (1 Petru 3:8). Să ne gândim la două motive pentru care nu reuşim uneori să aplicăm acest sfat. În primul rând, nu înţelegem cum gândeşte şi ce simte partenerul nostru. De pildă, dacă partenerul tău este mai îngrijorat decât tine pentru o anumită  problemă, tendinţa ar fi să-i spui: „Nu vezi că exagerezi?“. Poate că intenţia ta este să-ţi ajuţi partenerul să privească mai raţional problema respectivă. Însă câţi oameni se liniştesc când li se spun astfel de cuvinte? Atât soţul, cât şi soţia au nevoie să simtă că cei pe care îi iubesc le înţeleg sentimentele.

Un alt motiv pentru care cineva ar putea desconsidera sentimentele sau opiniile partenerului său este mândria. Un om mândru are tendinţa de a se scoate în evidenţă umilindu-i mereu pe ceilalţi fie folosind apelative înjositoare, fie făcând comparaţii negative. Să ne gândim la scribii şi fariseii din zilele lui Isus. Când cineva, chiar şi un alt fariseu, exprima o opinie diferită de a lor, aceşti oameni mândri făceau comentarii depreciative şi foloseau apelative jignitoare (Ioan 7:45–52). Isus însă era cu totul diferit. El îi asculta plin de empatie pe oameni (Matei 20:29–34; Marcu 5:25–34).

Gândeşte-te acum la tine. Cum reacţionezi când partenerul tău îşi exprimă îngrijorările? Dovedesc cuvintele, tonul şi expresia feţei că manifeşti empatie? Sau ai tendinţa să ignori sentimentele partenerului tău?

Consider adesea că motivaţiile partenerului meu sunt egoiste?

„Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai ridicat tu un gard în jurul lui, în jurul casei lui şi în jurul a tot ce are el?“ (Iov 1:9, 10) Prin aceste cuvinte, Satan a pus la îndoială motivaţiile unui om fidel pe nume Iov.

Dacă nu sunt atenţi, şi partenerii conjugali pot ajunge să procedeze la fel. De pildă, dacă partenerul tău face un gest frumos faţă de tine, te gândeşti cumva că vrea ceva de la tine sau că îţi ascunde ceva? Sau dacă face o greşeală, consideri acea greşeală drept o dovadă de egoism ori lipsă de iubire? Aminteşti imediat că a făcut aceeaşi greşeală şi alte dăţi şi o treci în evidenţa ta şi pe aceasta?

Apostolul Pavel a scris: „Iubirea . . . nu ţine cont de răul suferit“ (1 Corinteni 13:4, 5). Iubirea autentică nu este oarbă, dar nici nu ţine evidenţa greşelilor. Pavel a mai spus că „iubirea . . . crede totul“ (1 Corinteni 13:7). Acest lucru nu înseamnă că este credulă, ci că este dispusă să acorde încredere; nu este suspicioasă. Iubirea pe care Biblia ne îndeamnă să o cultivăm este dispusă să ierte şi să acorde prezumţia de nevinovăţie (Psalmul 86:5; Efeseni 4:32). Un soţ şi o soţie care manifestă o astfel de iubire unul faţă de celălalt vor avea în mod sigur o căsnicie fericită.