Salt la conţinut

Salt la cuprins

Are importanţă cum ne închinăm lui Dumnezeu?

Are importanţă cum ne închinăm lui Dumnezeu?

Are importanţă cum ne închinăm lui Dumnezeu?

„RELIGIA este adânc înrădăcinată în natura umană“, a afirmat profesorul Alister Hardy în cartea The Spiritual Nature of Man. Iar rezultatele unui studiu realizat recent par să sprijine această concluzie. În urma acestui studiu s-a constatat că 86% din populaţia lumii îşi declară apartenenţa la o anumită religie.

Studiul a mai arătat că există 19 religii principale, iar ramura creştină cuprinde un număr uimitor de confesiuni religioase: 37 000. Probabil, vă întrebaţi, sunt toate aceste forme de închinare acceptate de Dumnezeu? La urma urmei, are importanţă cum ne închinăm lui Dumnezeu?

Logic, în această chestiune atât de importantă nu poate decide fiecare după cum simte sau crede, ci trebuie să ştim cum priveşte Dumnezeu lucrurile. De aceea trebuie să apelăm la Cuvântul său, Biblia. Vorbind despre Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Cristos i-a spus Tatălui său în rugăciune: „Cuvântul tău este adevărul“ (Ioan 17:17). Iar fidelul apostol Pavel a confirmat acest lucru, spunând: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile“ (2 Timotei 3:16).

Potrivit Bibliei, nu toate formele de închinare îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Istoria biblică ne oferă multe exemple de forme de închinare, unele aprobate, altele respinse de el. Examinându-le cu atenţie, vom învăţa ce trebuie şi ce nu trebuie să facem pentru ca închinarea noastră să-i fie plăcută lui Dumnezeu.

Un exemplu din antichitate

Prin intermediul profetului Moise, Iehova Dumnezeu le-a dat israeliţilor Legea mozaică, un cod de legi care le arăta cum puteau să-i aducă închinare în modul aprobat de el. Când israeliţii respectau legile sale, Dumnezeu îi accepta ca popor al său şi îi binecuvânta (Exodul 19:5, 6). Deşi s-a bucurat de o asemenea favoare din partea lui Dumnezeu, naţiunea Israel n-a ţinut cu fermitate la închinarea aprobată de Iehova. În repetate rânduri, israeliţii i-au întors spatele lui Iehova, urmând practicile religioase ale popoarelor din jurul lor.

În secolul al VII-lea î.e.n., în zilele profeţilor Ezechiel şi Ieremia, mulţi israeliţi au încălcat Legea lui Dumnezeu şi au legat relaţii strânse cu locuitorii ţărilor din jur. Întrucât israeliţii au respectat obiceiurile şi sărbătorile acestora, închinarea lor a ajuns să cuprindă un amestec de elemente religioase. Mulţi israeliţi spuneau: „Să fim ca naţiunile, ca familiile celorlalte ţări, să slujim lemnului şi pietrei“ (Ezechiel 20:32; Ieremia 2:28). Ei pretindeau că i se închină lui Iehova Dumnezeu, dar în acelaşi timp venerau ‘idoli de baligă’, chiar sacrificându-şi fiii în cinstea acestora (Ezechiel 23:37–39; Ieremia 19:3–5).

Arheologii numesc această formă de închinare sincretism religios, cu alte cuvinte venerarea în acelaşi timp a mai multor dumnezei. Astăzi mulţi oameni consideră că, întrucât trăim într-o societate pluralistă, trebuie să fim toleranţi în orice privinţă, inclusiv în privinţa religiei. Prin urmare, în opinia lor nu este deloc greşit să te închini lui Dumnezeu după bunul plac. Dar aşa stau lucrurile? Se rezumă oare totul la a fi toleranţi şi cu vederi largi? Să analizăm în continuare câteva caracteristici ale religiei practicate de israeliţii infideli şi să vedem care au fost consecinţele practicilor lor religioase.

Închinarea degradată a israeliţilor

Centrele religiei degradate practicate de israeliţi erau „locurile înalte“, adică sanctuare locale unde se găseau altare pentru jertfe, altare pentru tămâie, coloane sacre de piatră şi stâlpi sacri de lemn, după cât se pare, simboluri ale Aşerei, o zeiţă canaanită a fertilităţii. În Iuda existau multe astfel de centre. În 2 Regi 23:5, 8 se vorbeşte despre „locurile înalte din oraşele lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, . . . de la Gheba [graniţa nordică] până la Beer-Şeba [graniţa sudică]“.

În aceste locuri înalte israeliţii înălţau „fum de jertfă lui Baal, soarelui, lunii, constelaţiilor zodiacului şi întregii armate a cerurilor“. În plus, ei aveau case pentru ‘prostituaţii sacri în casa lui Iehova’ şi îşi aduceau copiii ca jertfă, trecându-i „prin foc pentru Moloh“ (2 Regi 23:4–10).

Arheologii au descoperit în Ierusalim şi în Iuda, îndeosebi printre ruinele unor case particulare, sute de figurine din teracotă. Majoritatea dintre ele erau reprezentări ale unui nud feminin cu sâni foarte mari. Potrivit erudiţilor, figurinele respective le reprezentau probabil pe Aştoret şi pe Aşera, zeiţe ale fertilităţii, şi erau „talismane ce ajutau la conceperea şi naşterea de copii“.

Cum considerau israeliţii aceste centre de închinare? Profesorul Ephraim Stern, de la Universitatea Evreiască, afirmă că, după cât se pare, multe dintre aceste locuri înalte îi erau „dedicate lui Iahve [Iehova]“. Unele inscripţii descoperite în siturile arheologice par să susţină această opinie. De exemplu, una dintre inscripţii spunea: „Te binecuvântez prin [în numele lui] Iahve al Samariei şi aşera sa!“. Altă inscripţie suna astfel: „Te binecuvântez prin [în numele lui] Iahve al Temanului şi aşera sa!“.

Aceste exemple evidenţiază compromisul pe care l-au făcut israeliţii amestecând închinarea curată a lui Iehova Dumnezeu cu practici păgâne dezgustătoare. Drept urmare, israeliţii au decăzut pe plan moral şi s-au cufundat în întuneric spiritual. Cum a privit Dumnezeu această formă de închinare alterată?

Dumnezeu ia atitudine faţă de închinarea degradată

Dumnezeu şi-a exprimat indignarea şi a condamnat închinarea degradată a israeliţilor. Prin intermediul profetului Ezechiel, Dumnezeu a spus: „În toate locurile în care locuiţi, oraşele vor fi devastate şi locurile înalte vor fi pustiite, ca să zacă devastate şi ca altarele voastre să zacă pustiite şi să fie dărâmate, iar idolii voştri de baligă să dispară, altarele voastre pentru tămâie să fie doborâte şi lucrările voastre să fie şterse din existenţă“ (Ezechiel 6:6). Fără îndoială, în ochii lui Iehova această formă de închinare era inacceptabilă. El a respins-o categoric!

Iehova Dumnezeu a prezis şi cum avea să fie devastată ţara lui Iuda. „Iată că trimit . . . după Nebucadreţar, regele Babilonului, slujitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, precum şi împotriva tuturor acestor naţiuni dimprejur. Le voi distruge cu desăvârşire . . . Toată ţara aceasta va ajunge un loc devastat“ (Ieremia 25:9–11). Aşa cum a prezis Iehova, babilonienii au atacat Ierusalimul, în 607 î.e.n., distrugând cu desăvârşire atât oraşul, cât şi templul.

Referitor la distrugerea Ierusalimului, profesorul Stern, ale cărui cuvinte au fost citate mai înainte, afirmă că vestigiile arheologice „sunt o mărturie vie a surselor biblice (2 Regi 25:8; 2 Cronici 36:18, 19) care descriu distrugerea, incendierea şi dărâmarea caselor şi a zidurilor [Ierusalimului]“. El spune în continuare: „În toate siturile biblice, dovezile arheologice legate de această perioadă din istoria Ierusalimului . . . sunt printre cele mai cutremurătoare“.

Învăţăminte pentru noi

Lecţia cea mai importantă pe care o desprindem din toate acestea este că Dumnezeu nu acceptă forma de închinare care încearcă să amestece învăţăturile bazate pe Biblie cu doctrinele, tradiţiile sau ritualurile altor religii. Aceasta este o lecţie pe care a înţeles-o foarte bine şi apostolul Pavel. El fusese crescut şi educat în religia fariseilor. Odată ce a învăţat adevărul despre Isus Cristos, acceptându-l ca promisul Mesia, Pavel şi-a schimbat modul de viaţă şi a devenit un continuator fidel al lui Cristos. El a scris: „Lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am considerat o pierdere, de dragul lui Cristos“ (Filipeni 3:5–7).

În calitate de misionar, Pavel cunoştea foarte bine practicile religioase şi concepţiile filozofice ale multor oameni. Astfel, el le-a scris creştinilor din Corint următoarele: „Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Apoi ce armonie este între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Şi ce acord este între templul lui Dumnezeu şi idoli? . . . «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat», «şi vă voi primi»“ (2 Corinteni 6:14–17).

Înţelegând, aşadar, că lui Dumnezeu nu-i este indiferent ce închinare îi aducem, ne-am putea întreba: Ce fel de închinare aprobă Dumnezeu? Cum mă pot apropia de Dumnezeu? Şi ce trebuie să fac pentru a-i aduce închinare lui Dumnezeu în modul aprobat de el?

Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să găsiţi răspunsul la aceste întrebări, precum şi la altele legate de Biblie. Vă invităm să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră sau să vă adresaţi editorilor acestei reviste pentru a solicita un studiu biblic gratuit, care va fi ţinut la o oră şi într-un loc convenabile pentru dumneavoastră.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Sanctuar antic pentru închinarea la idoli, Tel Arad, Israel

[Provenienţa fotografiei]

Garo Nalbandian

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Figurine ale zeiţei Aştoret găsite în locuinţe evreieşti antice

[Provenienţa fotografiei]

Foto © Israel Museum, Ierusalim; prin amabilitatea Autorităţii Israeliene de Antichităţi