Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt“

„Eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt“

Apropiaţi-vă de Dumnezeu

„Eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt“

Leviticul, capitolul 19

„SFÂNT, sfânt, sfânt este Iehova Dumnezeu“ (Revelaţia 4:8). Prin aceste cuvinte, Biblia arată limpede că Iehova este desăvârşit în sfinţenie, calitate care are legătură strânsă cu puritatea, curăţenia. Dumnezeu nu poate fi sub nicio formă atins de păcat; este complet separat de el. Dar înseamnă oare că omul imperfect nu poate îndrăzni să spere la o relaţie de prietenie cu Dumnezeul sfânt prin excelenţă? Nicidecum! Să analizăm în acest sens Leviticul, capitolul 19, pasaj biblic care ne insuflă multă speranţă.

Iehova i-a spus lui Moise: „Vorbeşte întregii adunări a fiilor lui Israel“. Aşadar, următoarele cuvinte aveau să li se adreseze tuturor membrilor naţiunii. Ce mesaj trebuia Moise să le transmită? „Spune-le: «Fiţi sfinţi, căci eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt»“ (versetul 2). Toţi israeliţii trebuiau să fie sfinţi. Din cuvintele „fiţi sfinţi“, înţelegem că aceasta nu era o simplă sugestie, ci o poruncă. Dar era ea imposibil de respectat?

Dumnezeu nu a spus că propria sa sfinţenie era standardul pe care evreii trebuiau să-l atingă. Mai degrabă era un motiv pentru care şi ei trebuiau să fie sfinţi. Cu alte cuvinte, Iehova nu le spunea să fie la fel de sfinţi ca el, căci le-ar fi fost imposibil. Dumnezeu este „Cel Preasfânt“, deci nimeni nu poate fi mai sfânt decât el (Proverbele 30:3). Însă, întrucât este sfânt, Iehova se aşteaptă ca şi închinătorii lui să fie sfinţi, atât cât reuşesc ca oameni imperfecţi. Cum îşi pot dovedi ei sfinţenia?

După ce le-a poruncit evreilor să fie sfinţi, Iehova le-a dat prin intermediul lui Moise diverse norme care trebuiau să-i îndrume în fiecare aspect al vieţii. Iată câteva: să arate respectul cuvenit faţă de părinţi şi faţă de cei în vârstă (versetele 332), să aibă înţelegere faţă de cei surzi, orbi sau năpăstuiţi (versetele 9, 10, 14), să fie cinstiţi şi nepărtinitori în relaţiile cu semenii (versetele 11–13, 15, 35, 36), să-şi iubească aproapele ca pe sine (versetul 18). Aplicând toate aceste norme, precum şi altele, fiecare israelit avea să se dovedească ‘sfânt pentru Dumnezeul’ lui (Numerele 15:40).

Din porunca referitoare la sfinţenie desprindem lecţii valoroase despre gândirea şi căile lui Iehova Dumnezeu. Învăţăm, de pildă, că pentru a-i fi prieteni apropiaţi trebuie să facem tot posibilul să respectăm normele sale de conduită sfântă (1 Petru 1:15, 16). Doar astfel ne vom putea bucura de cea mai bună cale de viaţă! (Isaia 48:17)

Porunca de a fi sfinţi este şi dovada încrederii pe care Iehova le-o poartă închinătorilor săi. El nu aşteaptă niciodată din partea noastră să facem mai mult decât putem (Psalmul 103:13, 14). El ştie că oamenilor, făuriţi după chipul său, le stă în putinţă să cultive sfinţenie, cel puţin într-o anumită măsură (Geneza 1:26). Nu aţi dori să aflaţi cum este posibil să vă apropiaţi de Dumnezeul sfânt, Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Oamenilor le stă în putinţă să cultive sfinţenie