Cum puteţi să-i învăţaţi pe copii despre Dumnezeu — Care sunt cele mai bune metode?

„Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta, să le inculci fiului tău şi să vorbeşti despre ele când eşti acasă şi când umbli pe drum, când te culci şi când te scoli.“ (DEUTERONOMUL 6:6, 7)

PĂRINŢII s-ar putea simţi uneori copleşiţi de responsabilitatea de a-şi învăţa copiii. Iar, când caută sfaturi, volumul uriaş de informaţii pe această temă îi poate pune în încurcătură. Adesea, rudele şi prietenii sunt nerăbdători să le dea sugestii. În plus, o mulţime de cărţi, articole din reviste şi site-uri de pe internet le oferă părinţilor o avalanşă de sfaturi, uneori contradictorii.

Biblia, în schimb, le dă părinţilor nu numai sfaturi demne de încredere cu privire la ce anume să-i înveţe pe copiii lor, ci şi îndrumări practice referitoare la metodele pe care să le folosească. Aşa cum arată şi textele biblice citate anterior, părinţii trebuie să găsească zilnic ocazii de a le vorbi copiilor despre Dumnezeu. În continuare vom analiza patru sugestii bazate pe Biblie, care i-au ajutat pe mii de părinţi să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu.

1. Desprindeţi învăţăminte din creaţie. Apostolul Pavel a scris: „Calităţile . . . nevăzute [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“ (Romani 1:20). Părinţii pot face mult pentru a-şi ajuta copiii să-l considere pe Dumnezeu o Persoană reală. Ei le-ar putea îndrepta atenţia spre lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu, ajutându-i să înţeleagă ce calităţi divine sunt evidente în ele.

Isus a folosit această metodă când şi-a instruit discipolii. De exemplu, el a spus: „Uitaţi-vă atent la păsările cerului, fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în hambare. Totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi mai de preţ decât ele?“ (Matei 6:26). Aici, Isus a scos în evidenţă două calităţi ale lui Iehova: iubirea şi compasiunea. Mai mult decât atât, el şi-a ajutat discipolii să înţeleagă modul în care a manifestat Dumnezeu aceste calităţi faţă de copiii săi.

Înţeleptul rege Solomon a vorbit despre inteligenţa instinctivă pe care le-a dat-o Dumnezeu furnicilor, arătând ce lecţie preţioasă putem învăţa de la aceste micuţe creaturi. El a scris: „Du-te la furnică, leneşule, uită-te la căile ei şi fii înţelept. Deşi nu are nici comandant, nici supraveghetor, nici conducător, ea  îşi pregăteşte hrana vara şi îşi face provizii la seceriş“ (Proverbele 6:6–8). Iată o modalitate eficientă de a-i învăţa pe alţii cât de important este să ne stabilim obiective valoroase şi să ne folosim puterea primită de la Dumnezeu pentru a le realiza!

Părinţii pot imita metodele eficiente de predare folosite de Isus şi de Solomon dacă: 1) Îi întreabă pe copiii lor ce plante şi ce animale le plac. 2) Află mai multe lucruri despre plantele şi animalele respective. 3) Desprind învăţăminte despre Dumnezeu din aceste lucrări de creaţie.

2. Imitaţi atitudinea lui Isus faţă de cei pe care i-a învăţat. Dintre toţi oamenii care au trăit pe pământ, Isus a avut de spus cele mai importante lucruri. Cu toate acestea, el a petrecut mult timp punând întrebări. El a fost sincer interesat de gândurile şi de sentimentele celor pe care îi învăţa (Matei 17:24, 25; Marcu 8:27–29). În mod asemănător, părinţii au multe lucruri importante pe care să le transmită copiilor. Însă, pentru a fi eficienţi, ei trebuie să-l imite pe Isus, încurajându-şi copiii să-şi exprime deschis sentimentele.

Ce pot face părinţii când copiii au o atitudine negativă sau când învaţă greu unele lecţii valoroase? Să ne gândim la modul în care s-a purtat Isus cu apostolii. Aceştia au avut uneori certuri aprinse între ei şi au învăţat greu de ce era important să fie umili. Totuşi, Isus nu şi-a pierdut răbdarea şi a vorbit în repetate rânduri despre necesitatea de a manifesta umilinţă (Marcu 9:33, 34; Luca 9:46–48; 22:24, 25). Părinţii care îl imită pe Isus îşi corectează cu răbdare copiii şi, dacă este necesar, repetă lecţia până când copiii îi înţeleg pe deplin importanţa. *

3. Învăţaţi-i prin propriul exemplu. Ar fi bine ca părinţii să urmeze sfatul pe care l-a dat apostolul Pavel creştinilor din Roma. El le-a scris: „Tu deci, care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: «Să nu furi», furi?“ (Romani 2:21).

Acesta este un sfat potrivit, întrucât ceea ce fac părinţii are o influenţă mult mai mare asupra copiilor decât ceea ce spun. De fapt, când părinţii acţionează în armonie cu ceea ce spun, şansele ca ei să aibă copii ascultători sunt mai mari.

4. Începeţi încă de când sunt mici. Timotei, care l-a însoţit pe apostolul Pavel în lucrarea misionară, avea o reputaţie excelentă în comunitatea în care trăia (Faptele 16:1, 2). Un motiv a fost acela că învăţase ‘scrierile sfinte din pruncie’. Mama şi bunica lui Timotei nu s-au mulţumit doar să-i citească din Scripturi, ci l-au şi ajutat să înţeleagă adevărurile pe care le conţineau acestea (2 Timotei 1:5; 3:14, 15).

Unde puteţi găsi ajutor?

Martorii lui Iehova produc multe publicaţii menite să-i ajute pe părinţi să-şi înveţe copiii adevărul despre Dumnezeu. Unele sunt scrise cu scopul de a-i ajuta pe copiii mici. Altele îi pot ajuta pe părinţi şi pe copiii lor adolescenţi să păstreze deschise liniile de comunicare. *

Desigur, înainte să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu, părinţii trebuie să cunoască răspunsul la unele întrebări dificile pe care le-ar putea pune aceştia. De exemplu, cum aţi răspunde la următoarele întrebări: De ce permite Dumnezeu suferinţa? Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ? Unde sunt morţii? Martorii lui Iehova sunt bucuroşi să vă ajute să aflaţi răspunsul la aceste întrebări, precum şi la altele, astfel încât să vă puteţi apropia de Dumnezeu împreună cu întreaga familie (Iacov 4:8).

[Note de subsol]