„Dacă Dumnezeu cunoaşte totul, chiar şi gândurile mele, de ce mai trebuie să mă rog?”, te-ai putea întreba pe bună dreptate. N-a spus Isus că Dumnezeu ‘ştie de ce avem nevoie chiar înainte de a-i cere’? (Matei 6:8) Înţelegând lucrul acesta, regele David din Israelul antic a scris: „Cuvântul nu este încă pe limba mea, dar iată că tu o, Iehova, îl ştii deja în întregime” (Psalmul 139:4). Atunci, de ce trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem ce spune Biblia despre rugăciune. *

Deşi Biblia arată că Iehova * Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile, ea ne dezvăluie că el nu este interesat doar să strângă informaţii despre slujitorii săi (Psalmul 139:6; Romani 11:33). Memoria sa infinită se deosebeşte de memoria unui calculator care stochează date despre indivizi fără o implicare personală. De fapt, Dumnezeu este interesat de gândurile noastre cele mai profunde, deoarece vrea să ne apropiem mai mult de el (Psalmul 139:23, 24; Iacov 4:8). Din acest motiv, Isus şi-a încurajat continuatorii să se roage, deşi Tatăl său ştie care sunt necesităţile noastre de bază (Matei 6:6-8). Cu cât vom vorbi mai des cu Dumnezeu despre gândurile noastre, cu atât ne vom apropia mai mult de el.

Uneori se întâmplă să nu ştim pentru ce să ne rugăm. Într-o asemenea situaţie, Dumnezeu înţelege sentimentele noastre neexprimate şi, cunoscând foarte bine împrejurările în care ne aflăm, poate să ne vină în ajutor oferindu-ne exact ce avem nevoie (Romani 8:26, 27; Efeseni 3:20). Când ne dăm seama că Dumnezeu a intervenit în viaţa noastră, poate chiar într-un mod mai puţin evident, ne simţim atraşi spre el.

Biblia ne dă asigurarea că Dumnezeul cel Atotputernic răspunde la rugăciunile slujitorilor săi fideli, dar ne şi explică de ce nu ascultă unele rugăciuni. De exemplu, într-un timp când violenţa era larg răspândită în Israelul antic, Dumnezeu l-a inspirat pe profetul Isaia să spună poporului: „Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, nu ascult. Mâinile vă sunt pline de vărsare de sânge” (Isaia 1:15). Desigur, cei care nu ţin cont de legile divine sau care se roagă având motivaţii greşite nu se pot aştepta să fie ascultaţi de Dumnezeu (Proverbele 28:9; Iacov 4:3).

Pe de altă parte, Biblia conţine următoarea asigurare: „Indiferent ce am cere după voinţa sa, El ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Dar înseamnă oare aceasta că Dumnezeu răspunde la toate cererile slujitorilor săi? Nu neapărat. Să ne gândim la apostolul Pavel, care l-a implorat de trei ori pe Dumnezeu să îndepărteze „un spin” din carnea sa (2 Corinteni 12:7, 8). Este posibil ca Pavel să fi suferit de o afecţiune oculară cronică. Cât de greu trebuie să-i fi fost apostolului! Pavel primise darul de a face vindecări şi chiar înviase o persoană, totuşi a trebuit să lupte cu propria-i boală (Faptele 19:11, 12; 20:9, 10). Deşi n-a primit răspunsul pe care îl dorea, Pavel a acceptat cu recunoştinţă răspunsul lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:9, 10).

Este adevărat că unele personaje biblice au primit răspunsuri miraculoase la rugăciuni (2 Regi 20:1-7). Însă nici pe timpul acela astfel de răspunsuri n-au fost ceva obişnuit. Unele persoane credincioase au fost tulburate când li s-a părut că Dumnezeu nu le răspundea la rugăciuni. Regele David a întrebat: „Până când mă vei uita, o, Iehova? Pentru totdeauna?” (Psalmul 13:1). Dar, când şi-a amintit că Iehova îl salvase de multe ori, acest bărbat fidel şi-a exprimat din nou încrederea în Dumnezeu. În continuarea aceleiaşi rugăciuni, el a spus: „Cât despre mine, eu mă încred în bunătatea ta iubitoare” (Psalmul 13:5). Asemenea lui David, şi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu trebuie să persevereze uneori în rugăciune până când primesc răspuns la cererile lor (Romani 12:12).

Dumnezeu răspunde la cererile noastre sincere.

Din motive întemeiate, părinţii iubitori nu le dau întotdeauna imediat copiilor lor lucrurile pe care le cer. În mod asemănător, Dumnezeu ar putea să nu răspundă la cererile noastre aşa cum ne imaginăm noi sau atunci când vrem noi. Însă putem fi convinşi că, asemenea unui tată iubitor, Dumnezeu va răspunde la cererile noastre sincere la timpul potrivit şi în modul cel mai bun (Luca 11:11-13).

Răspunsul lui Dumnezeu este uneori mai greu de sesizat.

Dar dacă ne rugăm pentru rezolvarea unei probleme care persistă? Ar trebui oare să tragem concluzia că, întrucât nu există răspunsuri miraculoase, Iehova nu ne-a răspuns deloc? Nu, ci ar trebui să vedem dacă nu cumva Iehova ne-a sprijinit într-un mod mai puţin evident. De exemplu, poate că un prieten grijuliu s-a străduit să ne ajute exact când am avut nevoie (Proverbele 17:17). Este posibil ca Iehova să-l fi îndemnat pe acest prieten să ne vină în ajutor. De asemenea, răspunsul lui Dumnezeu la un strigăt de ajutor poate fi găsit în paginile Bibliei. Sfaturile ei ne ajută să dobândim înţelepciunea necesară pentru a face faţă unei situaţii dificile (2 Timotei 3:16, 17).

Deseori, în loc să înlăture o problemă, Dumnezeu le dă slujitorilor săi putere să lupte cu ea (2 Corinteni 4:7). De exemplu, când Isus l-a implorat pe Dumnezeu să îndepărteze de la el o încercare, de teamă că aceasta ar fi putut dezonora numele Tatălui său, Iehova a trimis un înger ca să-şi întărească Fiul (Luca 22:42, 43). În mod asemănător, Dumnezeu se poate folosi de un prieten apropiat care să ne încurajeze exact când avem nevoie (Proverbele 12:25). Deoarece aceste răspunsuri sunt mai greu de sesizat, poate că ar trebui să fim mai atenţi la modul în care ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni.

Uneori trebuie să aşteptăm până când Dumnezeu consideră că este momentul potrivit.

Biblia spune că Dumnezeul cel Atotputernic le arată favoare celor umili „la timpul potrivit” (1 Petru 5:6). Aşadar, dacă ni se pare că răspunsul la cererile noastre sincere întârzie, n-ar trebui să tragem concluzia că pe Iehova nu-l interesează problema noastră. Dimpotrivă, întrucât are o perspectivă infinit superioară asupra situaţiei noastre, Creatorul nostru iubitor ne evaluează cererile având în vedere binele nostru de durată.

Să ilustrăm: Imaginează-ţi că ai un băieţel care te roagă să-i cumperi o bicicletă. Îi vei îndeplini imediat cererea? Dacă fiul tău este prea mic ca să meargă pe bicicletă, ai putea decide să dai curs cererii sale atunci când vei considera că este cel mai bine pentru el. În mod asemănător, Dumnezeu ne va da „lucrurile cerute” de inima noastră la momentul potrivit, dacă vom continua să ne rugăm (Psalmul 37:4).

Biblia îi îndeamnă pe adevăraţii creştini să nu-şi piardă încrederea în puterea rugăciunii. Însă unii ar putea spune: Uşor de zis, dar greu de făcut. Este adevărat, dacă suportăm de mult timp o situaţie neplăcută sau o nedreptate, ar putea să ne fie greu să aşteptăm răspunsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este bine să ne amintim că Isus a arătat cât de mult contează să perseverăm în rugăciune.

El a făcut o ilustrare cu o văduvă nevoiaşă, care a insistat pe lângă un judecător nedrept să-i facă  dreptate (Luca 18:1-3). Deşi, la început judecătorul n-a vrut s-o ajute, în cele din urmă a spus în sinea lui: „Îi voi face dreptate, ca să nu vină şi să mă bată întruna la cap” (Luca 18:4, 5). Potrivit textului în limba originară, judecătorul i-a acordat atenţie văduvei pentru ca aceasta să nu-l mai plictisească sau să nu-i strice reputaţia *. Dacă până şi un judecător nedrept ar ajuta o văduvă nevoiaşă pentru ca reputaţia lui să nu aibă de suferit, cu atât mai mult Dumnezeul nostru iubitor le va face dreptate celor „care strigă către el zi şi noapte”. După cum a spus Isus, Dumnezeu „le va face dreptate repede” (Luca 18:6-8).

Deşi poate că uneori simţim că am obosit să mai cerem ajutor, n-ar trebui să renunţăm. Perseverând în rugăciune, demonstrăm că dorim cu sinceritate să vedem intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră. De asemenea, învăţăm să discernem răspunsurile lui la rugăciunile noastre şi, astfel, ne apropiem mai mult de el. Într-adevăr, putem fi siguri că Iehova ne va răspunde la rugăciuni dacă vom continua să ne rugăm cu credinţă (Luca 11:9).