Uneori, acest cuvânt se referă la un bărbat care a fost castrat. În timpurile biblice, castrarea era o măsură aplicată în cazul unor bărbaţi condamnaţi, al unor prizonieri sau al unor sclavi. Printre aceştia existau bărbaţi de încredere care păzeau haremul regelui. De exemplu, eunucii Hegai şi Şaaşgaz au fost puşi să le păzească pe soţiile şi pe concubinele regelui persan Ahaşveroş, cunoscut în istorie drept Xerxes I (Estera 2:3, 14).

Totuşi, nu toţi cei numiţi în Biblie eunuci erau bărbaţi castraţi. Unii biblişti spun că acest termen era folosit şi cu un sens mai larg şi desemna un funcţionar care avea diverse atribuţii la curtea regelui. Din câte se pare, cu acest sens este folosit cuvântul „eunuc” cu referire la Ebed-Melec, tovarăşul lui Ieremia, precum şi cu referire la etiopianul căruia i-a predicat Filip. După toate probabilităţile, Ebed-Melec era un funcţionar de rang înalt deoarece avea acces la regele Zedechia (Ieremia 38:7, 8). Iar despre etiopianul care „venise la Ierusalim să se închine” se spune că avea grijă de tezaurul reginei (Faptele 8:27).

Cu privire la o judecată viitoare, Isus a spus: „Când va sosi Fiul omului în gloria sa, . . . el îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum separă un păstor oile de capre” (Matei 25:31, 32). De ce obişnuiau păstorii să separe aceste animale?

De obicei, oile şi caprele erau lăsate să pască împreună în timpul zilei. Noaptea erau adunate în ţarcuri care le protejau de animalele sălbatice, de hoţi şi de frig (Geneza 30:32, 33; 31:38-40). Aceste două specii de animale erau puse în ţarcuri diferite pentru ca oile mai blânde, îndeosebi cele gestante sau cele care alăptau, şi mieii să fie feriţi de caprele mai agresive. Într-o lucrare de specialitate se spune că oile erau separate de capre şi în alte situaţii, de exemplu „când se împerecheau, când erau mulse şi când erau tunse” (All Things in the Bible). Astfel, ilustrarea făcută de Isus avea la bază obiceiuri şi imagini cu care ascultătorii săi din Israelul antic erau familiarizaţi.