Biblia îl prezintă pe patriarhul Iov ca fiind „ireproşabil şi drept” (Iov 1:1). Despre Lot, ea spune că a fost un om „drept” (2 Petru 2:8). Iar cu privire la David, afirmă că a făcut „ce este drept” în ochii lui Dumnezeu (1 Regi 14:8). Însă, dacă vom arunca o privire mai atentă asupra vieţii acestor personaje biblice, vom vedea că au făcut greşeli, că putem învăţa multe lucruri de la ele şi că oamenii imperfecţi îi pot fi plăcuţi lui Dumnezeu.

Iov a trecut prin mai multe necazuri care au părut nedrepte. El credea în mod greşit că lui Dumnezeu îi era indiferent dacă îi rămânea sau nu fidel (Iov 9:20-22). Iov era atât de convins că avea dreptate, încât unii au tras concluzia că el se considera mai drept decât Dumnezeu (Iov 32:1, 2; 35:1, 2).

Lot avea de luat o decizie simplă şi clară, totuşi a ezitat. El era foarte tulburat din cauza imoralităţii crase a locuitorilor din Sodoma şi Gomora şi chiar  „îşi chinuia zi de zi sufletul drept” (2 Petru 2:8). Dumnezeu a anunţat că intenţiona să distrugă acele oraşe nelegiuite şi i-a oferit lui Lot posibilitatea de a se salva împreună cu membrii familiei lui. Având în vedere situaţia disperată în care se afla, era de aşteptat ca Lot să plece imediat. Totuşi, în acele momente critice, el a zăbovit. Îngerii care au fost trimişi să-i salveze au trebuit să-i apuce de mână şi să-i scoată în afara oraşului, unde aveau să fie în siguranţă (Geneza 19:15, 16).

Cu o anumită ocazie, David n-a avut stăpânire de sine şi a comis adulter cu soţia altui bărbat. În mod şocant însă, el a încercat să-şi acopere fapta punând la cale uciderea soţului acelei femei (2 Samuel, capitolul 11). Biblia spune că ce a făcut David „a fost rău în ochii lui Iehova” (2 Samuel 11:27).

Iov, Lot şi David au făcut greşeli, unele dintre ele foarte grave. Dar, aşa cum vom vedea, ei au dorit cu sinceritate să-i slujească lui Dumnezeu cu o inimă ascultătoare. Ei şi-au exprimat regretul pentru faptele comise şi au fost gata să facă schimbările necesare. De aceea, Dumnezeu le-a acordat favoare, iar Biblia spune despre ei, la modul general, că au fost oameni fideli.

Întrucât suntem imperfecţi, la un moment dat vom greşi (Romani 3:23). Însă, după ce am greşit, trebuie să arătăm că ne pare rău şi apoi să facem tot ce putem pentru a îndrepta lucrurile.

Cum au încercat Iov, Lot şi David să îndrepte greşelile comise? Iov era un om integru. După ce Dumnezeu l-a ajutat să înţeleagă unde greşise, el şi-a corectat modul de gândire, iar apoi şi-a retras  cuvintele (Iov 42:6). Atitudinea lui Lot faţă de conduita imorală a locuitorilor Sodomei şi Gomorei era în deplină armonie cu normele divine. Însă el nu a trecut imediat la acţiune. În cele din urmă, Lot a fugit şi a scăpat de judecata pe care Iehova a adus-o asupra celor două oraşe condamnate. El a fost ascultător şi nu a privit înapoi. Deşi David a păcătuit grav încălcând legea lui Dumnezeu, el s-a căit sincer şi l-a implorat pe Dumnezeu să-i arate îndurare. El a demonstrat astfel ce avea cu adevărat în inimă (Psalmul 51).

Dumnezeu le-a arătat favoare acestor bărbaţi deoarece are aşteptări rezonabile de la oamenii imperfecţi. El „ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14). Având în vedere că Dumnezeu ştie că, la un moment dat, vom greşi, ce aşteptări are el de la noi?

Sfatul pe care David i l-a dat fiului său Solomon ne ajută să înţelegem ce trebuie să facem pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. „Tu, fiul meu Solomon, cunoaşte-l pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu o inimă întreagă.” (1 Cronici 28:9) Ce înseamnă a avea „o inimă întreagă”? O persoană care are o inimă întreagă îl iubeşte pe Iehova şi este hotărâtă să-i îndeplinească voinţa şi să-i respecte cerinţele. Ea nu are o inimă perfectă, însă doreşte din tot sufletul să asculte de Dumnezeu şi să-i slujească. De asemenea, ea acceptă să fie corectată. Întrucât l-au iubit pe Dumnezeu şi au dorit să asculte de el, Biblia spune că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Iov a fost „ireproşabil”, Lot a fost „drept”, iar David a făcut „numai ce este drept”. Ei i-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, deşi au făcut greşeli.

Având în minte exemplele menţionate, să nu ne descurajăm dacă în mintea noastră apar gânduri nepotrivite, dacă spunem ceva de care ne este apoi ruşine sau dacă facem lucruri despre care, mai târziu, ne dăm seama că au fost greşite. Dumnezeu ştie că, deocamdată, nu putem atinge perfecţiunea. Totuşi, el aşteaptă din partea noastră să-l iubim şi să ne străduim să fim ascultători. Dacă îi slujim lui Dumnezeu cu o inimă întreagă, putem să-i fim plăcuţi.