PRINCIPIUL BIBLIC: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii. Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi” (Coloseni 3:13).

La ce se referă? În Biblie, păcatul este asemănat cu o datorie, iar iertarea, cu anularea datoriei (Luca 11:4). Într-o lucrare de referinţă se spune că, în Biblie, cuvântul grecesc tradus prin „a ierta” înseamnă „a şterge o datorie, fără a o mai cere vreodată înapoi”. Prin urmare, când alegem să iertăm pe cineva care ne-a greşit, nu-i mai cerem să repare greşeala. Bineînţeles, faptul de a ierta nu înseamnă a aproba un anumit comportament sau a minimaliza răul care ni s-a făcut. Când iertăm, alegem să renunţăm la resentimente, deşi poate că avem ‘motiv să ne plângem’.

Este practic în prezent? Din cauza imperfecţiunii, toţi oamenii păcătuiesc (Romani 3:23). Prin urmare, este o dovadă de înţelepciune să fim dispuşi să-i iertăm pe alţii deoarece, mai devreme sau mai târziu, şi noi vom avea nevoie să fim iertaţi. Mai mult decât atât, când iertăm, noi înşine avem de câştigat. În ce fel?

Dacă, în loc să iertăm, ne mâniem sau nutrim resentimente, ne cauzăm multă suferinţă. Emoţiile negative ne răpesc bucuria, ne îngrădesc viaţa şi ne fac nefericiţi. În plus, ne pun sănătatea în pericol. Un studiu realizat de medicul Yoichi Chida şi de psihologul Andrew Steptoe se încheia cu următoarea concluzie: „Potrivit ultimelor cercetări, mânia şi resentimentele cresc riscul apariţiei bolii coronariene ischemice” (Journal of the American College of Cardiology).

Iertarea însă aduce multe foloase. Când iertăm cu mărinimie, promovăm pacea şi unitatea şi, astfel, nu ne stricăm relaţiile cu alţii. Dar, şi mai important, ne dovedim imitatori ai lui Dumnezeu, care îi iartă cu mărinimie pe cei ce se căiesc. El aşteaptă de la noi să procedăm la fel (Marcu 11:25; Efeseni 4:32; 5:1).