Este religia doar o altă mare afacere?
Ai remarcat că multe religii sunt preocupate mai degrabă să obțină bani decât să ofere îndrumare spirituală? Ele promovează și vând bunuri și servicii. Mulți dintre conducătorii lor primesc salarii exorbitante și trăiesc în lux. Iată câteva exemple:
În urma unei anchete s-a constatat că un episcop catolic a folosit timp de 13 ani fondurile bisericii pentru a acoperi costul celor aproape 150 de călătorii cu avioane private și al celor aproximativ 200 de deplasări cu limuzina. De asemenea, el a cheltuit peste patru milioane de dolari pentru a-și renova reședința episcopală.
Un predicator dintr-o țară africană oficiază cu regularitate servicii religioase la care asistă zeci de mii de persoane. În imensul său complex bisericesc se vând tot felul de mărfuri, de la „ulei miraculos” până la prosoape și tricouri cu chipul său. În timp ce majoritatea celor ce asistă la serviciile sale religioase sunt săraci, el este putred de bogat.
Doi dintre cei patru munți sacri ai budismului din China sunt companii cotate la bursă. Iar faimosul templu Shaolin este implicat în multe proiecte comerciale. Starețul lui este cunoscut pe scară largă drept „călugărul CEO” (director executiv de companie).
În corporațiile americane au început să apară consilieri spirituali. Potrivit unui raport, ei împrumută elemente din tradițiile religioase pentru a inventa ritualuri sacre și a le oferi diverse servicii spirituale clienților lor.
Ce părere ai despre religiile care se implică în afaceri? Te-ai întrebat vreodată cum îi privește Dumnezeu pe cei care caută să obțină profituri de pe urma activităților religioase?
Cum consideră Dumnezeu amestecul religiei în afaceri?
Dumnezeu nu aprobă amestecul religiei în afaceri. Biblia arată că, în trecut, el s-a mâniat pe preoții care pretindeau că îl reprezintă, în timp ce îi învățau pe alții „pentru plată”. (Mica 3:11) Dumnezeu a condamnat practicile comerciale lacome din cauza cărora locul unde i se aducea închinare devenise „o peșteră de tâlhari”. (Ieremia 7:11)
Și Isus a fost dezgustat de cei care se foloseau de religie pentru a câștiga bani. În zilele sale, conducătorii religioși obțineau profituri de la negustorii lacomi cărora le permiteau să-și desfășoare activitățile comerciale în incinta templului din Ierusalim. Ei îi exploatau pe oamenii sinceri care veneau să se închine acolo. Plin de curaj, Isus i-a alungat din templu pe negustorii necinstiți, spunându-le: „Nu mai faceți din casa Tatălui meu o casă pentru negoț!”. (Ioan 2:14-16)
Isus a reflectat punctul de vedere al lui Dumnezeu și prin modul în care și-a îndeplinit serviciul. (Ioan 8:28, 29) El nu le-a cerut niciodată bani oamenilor ca să-i învețe despre Dumnezeu. Nu le-a cerut bani nici când a făcut miracole, de exemplu când i-a hrănit pe cei flămânzi sau când a vindecat bolnavi și a înviat morți. Isus nu s-a folosit niciodată de activitatea sa pentru a acumula bogății. De fapt, el nici măcar n-a avut o casă. (Luca 9:58)
Cum au delimitat primii creștini închinarea de afaceri?
Isus le-a spus continuatorilor săi să nu caute niciodată să obțină profit din activitățile lor religioase. El a spus: „Fără plată ați primit, fără plată să dați”. (Matei 10:8) Continuatorii săi din secolul I, care au devenit cunoscuți cu numele de creștini, au respectat îndrumările sale. Să vedem câteva exemple:
Apostolul Petru, care l-a însoțit pe Isus în timpul serviciului său, a fost abordat de un bărbat pe nume Simon, care a vrut să-i dea bani pentru a obține putere și o poziție de autoritate. Petru a refuzat imediat oferta lui Simon și l-a corectat cu fermitate spunând: „Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit că poți obține darul fără plată al lui Dumnezeu cu bani!”. (Faptele 8:18-20)
Apostolul Pavel a fost un misionar bine cunoscut, care a călătorit mult. Deși a lucrat din greu mulți ani în numeroase congregații creștine, el n-a căutat niciodată să obțină vreun câștig material. El și colaboratorii săi creștini nu au fost „vânzători ambulanți ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulți”. (2 Corinteni 2:17) Dimpotrivă, Pavel a scris: „Am muncit zi și noapte ca să nu vă împovărăm cu cheltuieli mari pe niciunul dintre voi”. (1 Tesaloniceni 2:9)
Desigur, acei creștini au avut nevoie de bani pentru campaniile lor extinse de predicare și pentru acțiunile lor caritabile. Însă ei nu au pretins niciodată să fie remunerați pentru serviciile lor religioase. Oamenii puteau oferi ceva dacă doreau, în armonie cu următoarele principii:
2 Corinteni 8:12: „Căci, dacă există dorința de a dărui, darul îi este foarte plăcut lui Dumnezeu, deoarece el se așteaptă ca o persoană să dea potrivit cu ce are, nu cu ce nu are”.
Semnificație: Motivația cu care oferă cineva este mai importantă decât suma pe care o oferă.
2 Corinteni 9:7: „Fiecare să facă așa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu bucurie”.
Semnificație: Dumnezeu nu vrea ca cineva să se simtă obligat să dea. El se bucură când o persoană oferă de bunăvoie.
Ce se va întâmpla în curând cu religiile caracterizate de lăcomie?
Biblia spune clar că Dumnezeu nu acceptă toate religiile sau formele de închinare. (Matei 7:21-23) Într-o profeție impresionantă, toate organizațiile religioase false sunt asemănate cu o prostituată întrucât acestea lucrează mână în mână cu guvernele pentru a obține bani sau alte avantaje și îi exploatează pe oamenii din toate națiunile. (Revelația 17:1-3; 18:3) Profeția arată în continuare că, în curând, Dumnezeu va executa judecata asupra religiei false. (Revelația 17:15-17; 18:7)
Până atunci, Dumnezeu nu vrea ca acțiunile greșite ale religiei false să-i inducă în eroare pe oameni sau să-i îndepărteze de el. (Matei 24:11, 12) Dumnezeu îi îndeamnă pe cei sinceri să afle cum să-i slujească în modul aprobat de el și să părăsească religia falsă. (2 Corinteni 6:16, 17)