Hărțuirea sexuală presupune orice fel de comportament sexual nedorit, inclusiv atingeri sau chiar comentarii de natură sexuală. Uneori însă, linia de demarcație dintre tachinare, flirt și hărțuire sexuală poate fi greu de sesizat.

 Știi care e diferența dintre ele? Rezolvă chestionarul  Hărțuirea sexuală și vei afla răspunsul!

 Din nefericire, hărțuirea sexuală nu este un fenomen cu care te confrunți doar în anii de școală. Totuși, dacă vei dezvolta încrederea și aptitudinile necesare pentru a o înfrunta încă de pe acum, vei fi mai pregătit să-i faci față când vei intra în câmpul muncii. În plus, procedând astfel, chiar l-ai putea împiedica pe un hărțuitor să le facă rău și altora!

 Ca să pui capăt hărțuirii sexuale, trebuie mai întâi să recunoști un astfel de comportament și să știi cum să reacționezi! Gândește-te la următoarele trei situații și la modul în care ai putea reacționa în fiecare caz.

 SITUAȚIE:

„Niște colegi de serviciu mult mai în vârstă decât mine îmi tot spuneau cât de frumoasă sunt și ce bine ar fi fost să fie cu 30 de ani mai tineri. Unul dintre ei chiar a venit în spatele meu și mi-a mirosit părul!“ (Tabitha, 20 de ani).

 Tabitha s-ar fi putut gândi: „Dacă pur și simplu îl ignor și suport situația, poate va înceta“.

 De ce s-ar putea ca o astfel de atitudine să nu dea rezultate: Potrivit specialiștilor, când victimele ignoră hărțuirea sexuală, deseori aceasta continuă, ba chiar se intensifică.

 Încearcă următoarea abordare: Spune-i cu calm, dar cu fermitate celui ce te hărțuiește că nu-i vei tolera vorbirea sau comportamentul. „Dacă cineva mă atinge în mod nepotrivit, spune Taryn, care are 22 de ani, mă întorc și îi spun să nu mai pună niciodată mâna pe mine. Asta de regulă îl ia prin surprindere pe cel în cauză.“ Dacă hărțuirea continuă, fii ferm și nu renunța. Referitor la respectarea unor norme morale înalte, sfatul Bibliei este: „Fiți fermi, maturi și încrezători“ (Coloseni 4:12, The New Testament in Contemporary Language).

 Ce ar trebui să faci dacă hărțuitorul te amenință? În acest caz, nu-l înfrunta. Pleacă cât mai repede posibil și caută ajutorul unui adult de încredere.

 SITUAȚIE:

„Când eram în clasa a șasea, două fete s-au luat de mine pe holul școlii. Una dintre ele era lesbiană și voia să ies cu ea. Deși am refuzat-o, fetele au continuat să mă hărțuiască în fiecare zi în pauze. Odată, chiar m-au împins într-un perete!“ (Victoria, 18 ani).

 Victoria s-ar fi putut gândi: „Dacă spun cuiva despre asta, o să aibă impresia că sunt o fire moale și poate că nimeni n-o să mă creadă“.

 De ce s-ar fi putut ca o astfel de atitudine să nu dea rezultate: Dacă ascunzi ce ți se întâmplă, hărțuitorul nu va înceta, ba chiar va continua să-i hărțuiască pe alții (Eclesiastul 8:11).

 Încearcă următoarea abordare: Caută ajutor. Părinții și profesorii îți pot oferi ajutorul de care ai nevoie pentru a-l înfrunta pe hărțuitor. Dar ce poți face dacă cei cu care vorbești nu te iau în serios? Iată o variantă: De fiecare dată când ești hărțuit, notează pe o hârtie în mod detaliat ce s-a întâmplat. Menționează data, ora și locul incidentului, dar și cuvintele hărțuitorului. Apoi dă-i o copie cu cele scrise unuia dintre părinți sau unui profesor. Pentru mulți, o plângere scrisă are mai multă greutate decât una verbală.

 SITUAȚIE:

„Îmi era foarte frică de un băiat din echipa de rugby. Avea aproape doi metri înălțime și vreo 135 de kilograme! Îi intrase în cap că trebuia «să mă aibă». M-a terorizat un an întreg, aproape zilnic. Într-o zi, eram doar noi doi în clasă, iar la un moment dat a început să se apropie de mine. Am sărit ca arsă și m-am năpustit pe ușă afară“ (Julieta, 18 ani).

 Julieta s-ar fi putut gândi: „Așa sunt băieții“.

 De ce s-ar putea ca o astfel de atitudine să nu dea rezultate: Cel mai probabil, hărțuitorul nu-și va schimba comportamentul dacă toți cred că e normal să se comporte așa.

 Încearcă următoarea abordare: Împotrivește-te tentației de a lua lucrurile în glumă sau de a răspunde cu un zâmbet. Dimpotrivă, asigură-te că prin reacția ta — inclusiv prin expresia feței — îi arăți clar hărțuitorului ce tolerezi și ce nu.

 POVESTE ADEVĂRATĂ 1:

„Nu-mi place să fiu nepoliticoasă. Când băieții mă hărțuiau, le spuneam să înceteze. Dar, pentru că nu eram destul de fermă și deseori le zâmbeam în timp ce le vorbeam, aveau impresia că flirtam“ (Tabitha).

•   Dacă ai fi fost în locul Tabithei, cum te-ai fi purtat cu hărțuitorii? De ce?

•   Ce l-ar putea determina pe cel ce te hărțuiește să creadă că flirtezi?

 POVESTE ADEVĂRATĂ 2:

„Totul a început cu câteva comentarii nepotrivite din partea unor băieți la ora de educație fizică. Câteva săptămâni am ignorat ce-mi spuneau. Însă situația s-a agravat. Au început să se așeze lângă mine și să mă cuprindă cu brațele. Îi îndepărtam, dar ei tot nu renunțau. În cele din urmă, unul dintre ei mi-a dat un bilet cu un mesaj vulgar. I l-am dat profesorului, iar băiatul a fost exmatriculat temporar din școală. Mi-am dat seama că ar fi trebuit să apelez la profesor chiar de la început!“ (Sabina).

•   De ce crezi că Sabina nu s-a hotărât să-i vorbească profesorului mai devreme? Crezi că a luat o decizie bună? Argumentează-ți răspunsul.

 POVESTE ADEVĂRATĂ 3:

„Odată, când fratele meu Greg era la baie, un băiat s-a apropiat foarte mult de el și i-a zis: «Sărută-mă». Greg n-a vrut, însă băiatul nu a renunțat. Greg chiar a trebuit să-l împingă“ (Suzanne).

•   Crezi că Greg a fost o victimă a hărțuirii sexuale? Argumentează-ți răspunsul.

•   De ce crezi că unii băieți ezită să spună că sunt hărțuiți sexual de alt băiat?

•   Ești de acord cu modul în care a gestionat Greg situația? Ce ai fi făcut tu dacă erai în locul lui?