Un jurământ de virginitate este un legământ scris sau verbal prin care o persoană își ia angajamentul de a nu avea relații sexuale înainte de căsătorie.

 Jurămintele de virginitate au câștigat popularitate în anii ’90 ai secolului trecut, când Convenția Baptistă de Sud din Statele Unite a lansat programul „Dragostea adevărată așteaptă”. Acest program îmbina valorile biblice cu influența pozitivă a anturajului pentru a-i încuraja pe tineri să spună „Nu” relațiilor sexuale înainte de căsătorie.

 În cadrul unui program similar, lansat la scurt timp după aceea, se organizau evenimente în care participanții care făcuseră acest legământ primeau un inel de argint, care simboliza angajamentul lor și le reamintea de el.

 Depinde pe cine întrebi.

•   Potrivit cercetătorilor Christine Kim și Robert Rector, „mai multe studii dezvăluie că jurământul de virginitate făcut în adolescență a fost asociat cu o activitate sexuală târzie sau redusă în rândul adolescenților”.

•   Potrivit cercetărilor publicate de Guttmacher Institute, studiile arată că „probabilitatea ca adolescenții care fac «un jurământ de virginitate» să întrețină relații sexuale este la fel de mare ca în cazul celor care nu fac un astfel de jurământ”.

 De ce rezultatele studiilor sunt contradictorii?

•   Unele studii compară tinerii care au făcut jurământ cu tinerii care n-au făcut jurământ, dar care nu au convingeri similare privitor la relațiile sexuale.

•   Alte studii compară tinerii care au făcut jurământ cu tinerii care n-au făcut jurământ, dar care au convingeri similare privitor la relațiile sexuale.

 Ce dezvăluie ultima categorie de studii? Dr. Janet Rosenbaum, specialistă în probleme de sănătate ale adolescenților, declară că, după cinci ani, „între cei care au făcut jurământ și cei care nu au făcut nu mai există nicio diferență în ce privește conduita sexuală”.

 Programele care încurajează astfel de jurăminte au un scop nobil. Problema este că ele nu le insuflă tinerilor valorile necesare pentru a-și respecta jurământul. Mulți dintre cei care și-au luat angajamentul să rămână virgini „nu și-au însușit cu adevărat jurământul respectiv”, precizează dr. Rosenbaum. „Abstinența trebuie să decurgă dintr-o convingere personală, nu din participarea la un program.”

 Biblia încurajează o astfel de convingere personală, nu prin luarea unui angajament scris sau verbal, ci prin ‘exersarea capacității de înțelegere’ astfel încât persoana să poată deosebi binele de rău (Evrei 5:14). În definitiv, păstrarea virginității nu înseamnă doar evitarea unor boli și a unei sarcini, ci constituie o modalitate de a-l onora pe Fondatorul căsătoriei (Matei 5:19; 19:4-6).

 Normele stabilite în Biblie sunt spre binele nostru (Isaia 48:17). De fapt, toți oamenii, indiferent de vârstă, pot cultiva tăria de a respecta porunca divină ‘de a fugi de fornicație’ (1 Corinteni 6:18). Iar când se vor căsători, se vor putea bucura de relații sexuale în mod deplin, fără grijile și regretele pe care le aduc adesea cu sine relațiile sexuale preconjugale.