„Tu îi vei ocroti pe cei care se bizuie întru totul pe tine; le vei da o pace fără sfârșit, pentru că își pun încrederea în tine.” (Isaia 26:3, Traducerea lumii noi)

 „Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine.” (Isaia 26:3, Traducere literală nouă)

 Prin aceste cuvinte încurajatoare, profetul Isaia arată că Dumnezeu îi ocrotește pe cei care se încred pe deplin în el ajutându-i să se simtă în siguranță și să aibă pace.

 „Tu îi vei ocroti pe cei care se bizuie întru totul pe tine.” Această parte a versetului se referă la cei care sunt ferm hotărâți să se încreadă în Iehova a Dumnezeu oricând. Cei care se încred în Dumnezeu înțeleg că depind de el. De exemplu, când au de luat decizii importante, nu se bazează pe propriile păreri. Ei țin cont de punctul de vedere al lui Dumnezeu în tot ce fac. (Proverbele 3:5, 6) Pentru a afla cum vede Dumnezeu lucrurile într-o anumită situație, ei citesc cu atenție Cuvântul său, Biblia, și meditează profund la ceea ce citesc. (Psalmii 1:2; 119:15) Când trec prin probleme, se roagă fierbinte lui Iehova pentru ajutor. (Psalmii 37:5; 55:22) Astfel, ei demonstrează că au încredere în Dumnezeu, care îi răsplătește cu pace.

 „Le vei da o pace fără sfârșit.” În textul original, termenul ebraic redat prin „pace” apare de două ori pentru accentuare. El poate fi tradus prin „pace fără sfârșit”, „pace desăvârșită” sau „pace deplină” pentru a reflecta intensitatea ideii din original. Cu alte cuvinte, cei care se încred întru totul în Iehova se bucură de o pace interioară care nu depinde de circumstanțe. (Psalmii 112:7; 119:165) Această pace este rezultatul unei relații strânse cu Iehova și al eforturilor de a face ce e bine în ochii săi. (Proverbele 3:32; Isaia 48:18)

 Faptul că slujitorii lui Dumnezeu se bucură de „o pace fără sfârșit” nu înseamnă că Dumnezeu îi ocrotește de toate problemele sau că îi scutește de îngrijorări. (1 Samuel 1:6, 7; Iov 6:1, 2; Psalmul 31:9) Mai degrabă, înseamnă că el îi ajută să le facă față. (Isaia 41:10, 13) El le răspunde la rugăciuni oferindu-le înțelepciune, putere și mângâiere. (Psalmul 94:19; Proverbele 2:6; Isaia 40:29) Astfel, ei pot rămâne liniștiți chiar și în situații dificile. (Filipeni 4:6, 7)

 Profetul Isaia a trăit în secolul al VIII-lea î.e.n. În acea perioadă, dar și în anii care au urmat, mulți locuitori din Iuda nu i-au slujit cu fidelitate lui Iehova Dumnezeu. Prin urmare, Iehova a permis ca, în cele din urmă, Ierusalimul, capitala lui Iuda, să fie distrus în 607 î.e.n.

 Însă, cu peste 100 de ani înainte de distrugere, Isaia a scris o cântare profetică de laudă la adresa lui Iehova, consemnată în capitolul 26. (Isaia 26:1-6) Cântarea făcea referire la un timp din viitor când un oraș din Iuda, din câte se pare Ierusalimul, avea să fie reconstruit.

 Ierusalimul a fost reconstruit în perioada de după anul 537 î.e.n. După terminarea lucrărilor, evreii fideli întorși din exil s-au simțit în siguranță și au putut spune: „Avem un oraș puternic”. (Isaia 26:1) Însă nu zidurile sale fortificate îl făceau puternic. Binecuvântarea și ocrotirea din partea lui Iehova garantau siguranța orașului. (Isaia 26:2)

 Și în prezent, cei care își pun încrederea pe deplin în Iehova se simt în siguranță deoarece îl consideră „Stânca”, sau refugiul, lor. (Isaia 26:4)

 Urmărește acest material video scurt pentru o prezentare generală a cărții Isaia.