Lupta luase sfârșit, iar peste valea Ela se lăsase liniștea. În adierea vântului de după-amiază, regele Saul, împreună cu câțiva dintre oamenii săi și fiul său cel mare, Ionatan, s-au strâns în jurul lui David, care povestea plin de entuziasm cum îl ucisese pe uriașul Goliat. Saul sorbea fiecare cuvânt al acestui tânăr păstor. Dar cum se simțea Ionatan în această situație? El câștigase multe bătălii de-a lungul carierei sale în armata poporului lui Iehova. Astăzi însă victoria nu îi mai aparținea lui, ci acestui tânăr. Era Ionatan invidios pe David pentru că el culegea acum laurii victoriei?

 Reacția lui Ionatan i-ar putea surprinde pe unii. Relatarea spune: „De îndată ce el a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David [între ei s-a legat o prietenie strânsă] și Ionatan a început să-l iubească la fel ca pe sufletul lui”. Ionatan i-a dat lui David veșmintele pe care le folosea în luptă. Mai mult decât atât, i-a dat chiar arcul său – un gest deosebit, având în vedere că el era un arcaș foarte priceput! În plus, Ionatan și David au făcut un legământ, adică și-au promis solemn că aveau să rămână prieteni și să-și ofere sprijin. (1 Samuel 18:1-5)

 Așa a început una dintre cele mai frumoase prietenii descrise în Biblie. Prieteniile joacă un rol important în viața oamenilor fideli. Dacă ne alegem cu înțelepciune prietenii și ne dovedim noi înșine prieteni loiali susținându-i pe alții, ne putem întări credința în aceste timpuri caracterizate prin lipsă de iubire. (Proverbele 27:17) Să vedem ce putem învăța despre prietenie de la Ionatan.

 De ce s-au împrietenit David și Ionatan atât de repede? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înțelegem ce a stat la baza prieteniei lor. Să analizăm puțin contextul scenei de la începutul articolului. Ionatan trecea printr-o perioadă grea. Tatăl lui, regele Saul, se schimbase în rău de-a lungul anilor. Omul altădată umil, ascultător, cu o credință puternică ajunsese un rege arogant și răzvrătit. (1 Samuel 15:17-19, 26)

 Degradarea lui Saul trebuie să-l fi tulburat profund pe Ionatan, întrucât ținea mult la tatăl său. (1 Samuel 20:2) Probabil că Ionatan s-a întrebat cum urmau să fie afectați israeliții de comportamentul lui Saul. Oare avea poporul să se îndepărteze de Iehova și să piardă favoarea sa din cauza neascultării regelui? Fără îndoială, acea perioadă a fost foarte grea pentru un om fidel precum Ionatan.

 Contextul ne poate ajuta să înțelegem ce l-a făcut pe Ionatan să se apropie de David. El a văzut credința puternică pe care o avea acesta. Spre deosebire de soldații din armata lui Saul, David nu s-a lăsat intimidat de uriașul Goliat. Întrucât purta numele lui Iehova, David avea convingerea că era mult mai puternic decât Goliat și arsenalul lui. (1 Samuel 17:45-47)

 Și Ionatan dovedise aceeași încredere cu câțiva ani înainte: fusese sigur că el și scutierul său puteau să atace un avanpost filistean și să iasă învingători. Ionatan a spus: „Pe Iehova nimic nu-l poate împiedica”. (1 Samuel 14:6) Așadar, atât Ionatan, cât și David aveau credință puternică în Iehova și iubire profundă față de el. Aceste două calități constituiau cea mai bună temelie pentru prietenia lor! Deși Ionatan era un prinț puternic care se apropia de 50 de ani, iar David, un păstor umil de nici 20 de ani, aceste diferențe nu au contat deloc pentru ei. a

 Legământul pe care l-au făcut le-a ocrotit prietenia. Cum anume? David știa care era scopul lui Iehova cu privire la el: urma să devină regele Israelului! I-a ascuns el acest lucru lui Ionatan? Puțin probabil! O prietenie adevărată se bazează pe comunicare deschisă, nu pe secrete și minciuni. Ce a simțit Ionatan când a aflat că David avea să fie rege? Oare nutrea speranța de a deveni el însuși rege și de a repara greșelile tatălui său? Biblia nu ne spune nimic despre lupta care s-a dat, probabil, în sufletul lui Ionatan. Din relatarea biblică aflăm despre el doar ceea ce contează cu adevărat, că a dat dovadă de credință și de loialitate. El și-a dat seama că spiritul lui Iehova acționa asupra lui David. (1 Samuel 16:1, 11-13) Așadar, Ionatan și-a ținut jurământul și a continuat să-l privească pe David ca pe un prieten, nu ca pe un rival. El dorea ca voința lui Iehova să fie îndeplinită.

 Această prietenie s-a dovedit a fi o adevărată binecuvântare pentru David și Ionatan. Ce putem învăța de la Ionatan? E înțelept să prețuim relațiile de prietenie. Prietenii noștri nu trebuie să fie de aceeași vârstă cu noi sau din același mediu social. Dacă au însă o credință puternică, ei ne pot ajuta enorm. Ionatan și David s-au întărit și s-au încurajat reciproc de multe ori. Fiecare avea nevoie de ajutorul celuilalt, întrucât urmau să treacă prin situații foarte dificile.

 La început, Saul a ținut mult la David și l-a pus în fruntea armatei. Însă nu după mult timp, el a căzut în capcana pe care fiul său Ionatan o evitase: capcana invidiei. David obținea victorie după victorie împotriva filistenilor, dușmanii Israelului, ceea ce i-a adus glorie și admirația poporului. Într-o anumită ocazie, unele femei din Israel chiar au cântat: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii”. Dar lui Saul nu i-a plăcut deloc acest lucru. Relatarea ne spune: „Din ziua aceea, Saul l-a privit cu suspiciune pe David”. (1 Samuel 18:7, 9) Saul se temea chiar că David ar fi putut încerca să-i uzurpe tronul. Ce absurd! E adevărat, David știa că urma să-i succeadă lui Saul la tron, însă nu s-a gândit niciodată să-l detroneze pe regele numit de Iehova în timp ce acesta încă domnea!

 Saul a pus la cale să-l ucidă pe David în luptă, însă nu a reușit. David continua să iasă victorios în bătălii și să câștige și mai mult admirația și respectul poporului. Apoi, Saul a încercat să-i implice pe toți slujitorii săi și pe fiul său cel mare într-un complot urzit pentru a-l ucide pe David! Imaginează-ți ce dezamăgit trebuie să fi fost Ionatan când l-a văzut pe tatăl său acționând astfel! (1 Samuel 18:25-30; 19:1) Ionatan era și un fiu loial, și un prieten loial. Ce avea să primeze pentru Ionatan: loialitatea față de Saul sau față de David?

 Ionatan i-a spus plin de curaj tatălui său: „Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, căci nici el n-a păcătuit față de tine, ci faptele lui au fost foarte bune față de tine. El și-a pus sufletul în pericol și l-a omorât pe filistean, astfel că Iehova a înfăptuit o mare salvare pentru tot Israelul. Tu ai văzut asta și n-ai mai putut de bucurie. De ce să păcătuiești deci împotriva unui sânge nevinovat, făcând ca David să fie omorât fără motiv?”. Surprinzător, Saul a dat dovadă în acel moment de rezonabilitate și l-a ascultat pe Ionatan, chiar jurând că nu îi va face rău lui David. Însă nu s-a ținut de cuvânt. Văzând că David reușea în tot ce făcea, Saul a fost cuprins de atâta furie și invidie, încât a aruncat cu sulița spre David! (1 Samuel 19:4-6, 9, 10) Dar David a scăpat cu viață și a fugit de la curtea regelui.

 Ai fost pus vreodată în situația dureroasă de a alege cui să-i rămâi loial? Mulți te-ar putea sfătui să fii loial în primul rând familiei. Însă Ionatan știa că acest lucru nu era înțelept. Cum ar fi putut el să-i țină partea tatălui său când David era un slujitor loial, supus lui Iehova? Prin urmare, Ionatan a luat o decizie în baza loialității sale față de Iehova: i-a luat apărarea lui David. Totuși, el a dovedit loialitate și față de tatăl său, întrucât l-a sfătuit în mod sincer și nu i-a cântat în strună spunându-i ce ar fi dorit acesta să audă. Să imităm și noi loialitatea lui Ionatan!

 Ionatan a mai încercat o dată să-l convingă pe Saul să facă pace cu David, dar fără succes. David a mers la Ionatan pe ascuns și i-a spus că se temea pentru propria-i viață. „Doar un pas mă desparte de moarte”, i-a zis el prietenului său. Ionatan l-a asigurat că urma să afle ce avea de gând să facă Saul și să-i dea de știre. În timp ce David avea să rămână ascuns, Ionatan urma să-i transmită cum stăteau lucrurile folosindu-se de un arc și de niște săgeți. În schimb, Ionatan i-a cerut lui David să-i promită ceva: „Nu-ți vei retrage niciodată bunătatea iubitoare de la casa mea! Nici chiar atunci când Iehova îi va nimici pe toți dușmanii lui David de pe fața pământului”. (1 Samuel 20:3, 13-27)

 Ionatan a încercat să pledeze pentru David în fața lui Saul, însă acesta s-a înfuriat din cale-afară! El l-a umilit pe Ionatan numindu-l „fiu de slujnică răzvrătită” și i-a reproșat că loialitatea sa față de David era o rușine pentru familie. Saul a încercat să-l facă pe Ionatan să-și urmărească cu egoism propriile interese: „Câte zile va trăi pe pământ fiul lui Iese, nu vei fi întărit nici tu, nici domnia ta”. Dar Ionatan a încercat din nou să-și înduplece tatăl: „De ce să fie omorât? Ce-a făcut?”. Atunci, Saul și-a ieșit din minți și a aruncat cu sulița spre Ionatan! Deși înaintat în vârstă, el era încă un războinic de temut, priceput la mânuirea suliței. Din fericire însă, nu l-a nimerit pe Ionatan. Înfuriat și profund îndurerat, Ionatan a plecat imediat, simțindu-se umilit din cauza gestului tatălui său. (1 Samuel 20:24-34)

 Dimineața următoare, Ionatan a ieșit pe câmp în apropierea locului unde se ascundea David. El a tras o săgeată, așa cum convenise cu David, dându-i de înțeles că Saul căuta în continuare să-l ucidă. Apoi, Ionatan și-a trimis slujitorul înapoi în oraș. Astfel, el și David au rămas singuri și au putut vorbi puțin. Amândoi au plâns, iar apoi și-au luat la revedere. Cu ochii în lacrimi, Ionatan privea neputincios cum prietenul său se îndepărta, fiind acum nevoit să ducă o viață de fugar. (1 Samuel 20:35-42)

 În această situație deosebit de grea, Ionatan s-a dovedit a fi un prieten cu adevărat loial și altruist. Satan, dușmanul tuturor celor loiali, s-ar fi bucurat, cu siguranță, să-l vadă pe Ionatan călcând pe urmele lui Saul și punându-și propriile ambiții sau propria glorie mai presus de orice. Să nu uităm că lui Satan îi place să exploateze înclinațiile noastre egoiste. El a reușit să facă asta cu primii noștri părinți, Adam și Eva. (Geneza 3:1-6) Dar cu Ionatan nu a reușit. Ce frustrat trebuie să fi fost Satan! Îi vei ține și tu piept lui Satan împotrivindu-te înclinațiilor egoiste? Trăim într-o lume în care egoismul a căpătat proporții epidemice. (2 Timotei 3:1-5) Vei imita atitudinea loială, neegoistă a lui Ionatan?

 Ionatan privea neputincios cum ura lui Saul față de David se transforma într-o obsesie. Saul și-a adunat toți oamenii din armată și străbătea țara în lung și-n lat în urmărirea acestui om nevinovat. (1 Samuel 24:1, 2, 12-15; 26:20) I s-a alăturat Ionatan tatălui său? Scripturile nu arată că el ar fi fost implicat în vreuna dintre acțiunile nesăbuite ale lui Saul. Pentru el, acest lucru era de neconceput, întrucât era loial față de Iehova, față de David și față de jurământul de prietenie făcut.

 Sentimentele sale față de prietenul său mai tânăr nu s-au schimbat niciodată. Mai târziu, el a reușit să se întâlnească din nou cu David la Horeș, care înseamnă „loc împădurit”. Horeșul se afla într-o zonă muntoasă, situată probabil la câțiva kilometri sud-est de Hebron. De ce și-a asumat Ionatan un risc și a mers să se întâlnească cu acest fugar? Biblia ne dezvăluie că a mers acolo „ca să-i întărească [lui David] încrederea în Dumnezeu”. (1 Samuel 23:16) Cum i-a întărit el lui David credința?

 „Nu-ți fie frică”, i-a spus el tânărului său prieten. Apoi l-a asigurat: „Mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi”. Ionatan era sigur că așa urmau să stea lucrurile deoarece credea cu tărie că scopul lui Iehova avea să se împlinească. Ionatan i-a mai spus: „Tu vei fi rege peste Israel”. Aceleași cuvinte fuseseră rostite de profetul Samuel cu câțiva ani mai înainte, iar acum Ionatan le rostea pentru a-i aminti lui David că ceea ce spune Iehova se împlinește întotdeauna. Plin de umilință, Ionatan a adăugat: „Eu voi fi al doilea după tine”. El ar fi fost bucuros să slujească sub comanda acestui om cu 30 de ani mai tânăr decât el și să-l sprijine din plin! La final, Ionatan a spus: „Tatăl meu Saul știe că așa va fi”. (1 Samuel 23:17, 18) În adâncul sufletului, Saul știa că nu avea nicio șansă în fața regelui ales de Iehova!

 Cu siguranță că, în anii care au urmat, David și-a adus aminte cu drag de acea ultimă întâlnire dintre el și Ionatan. Din nefericire, speranța lui Ionatan de a deveni al doilea după David nu s-a mai împlinit.

 Ionatan a ieșit la luptă alături de tatăl său împotriva filistenilor, dușmanii aprigi ai Israelului. El i-a fost alături lui Saul cu conștiința curată, deoarece nu permisese ca acțiunile sale greșite să fie un obstacol în calea serviciului pe care i-l aducea lui Iehova. Ionatan a luptat plin de curaj și de loialitate, cum o făcuse și până atunci. Totuși, israeliții n-au avut izbândă. Saul ajunsese să practice până și spiritismul, un păcat ce se pedepsea cu moartea sub Legea lui Dumnezeu. Prin urmare, Iehova nu-l mai binecuvânta. Trei dintre fiii lui Saul, inclusiv Ionatan, au murit în luptă. Saul a fost și el rănit și și-a luat viața. (1 Samuel 28:6-14; 31:2-6)

 La auzul acestei vești, David a fost sfâșiat de durere. El l-a jelit chiar și pe Saul, cel care îi provocase atâtea necazuri și suferințe! David a compus un cântec de jale pentru Saul și Ionatan. Cele mai impresionante cuvinte ale acestui cântec i-au fost dedicate mentorului și prietenului său drag: „Sunt îndurerat pentru tine, fratele meu Ionatan! Erai plin de farmec pentru mine [mi-ai fost foarte drag]! Iubirea ta era minunată pentru mine, mai presus de dragostea femeilor”. (2 Samuel 1:26)

 David nu a uitat niciodată jurământul pe care i-l făcuse lui Ionatan. Ani mai târziu, el l-a căutat pe fiul infirm al lui Ionatan, Mefiboșet, și s-a îngrijit de acesta. (2 Samuel 9:1-13) Mai mult ca sigur, David a învățat multe din exemplul de loialitate al lui Ionatan, inclusiv din dispoziția lui de a rămâne alături de un prieten chiar și în situații extrem de potrivnice. Vom învăța și noi din exemplul lui Ionatan? Ne căutăm prieteni ca Ionatan? Ne dovedim noi înșine astfel de prieteni? Dacă ne ajutăm prietenii să-și întărească credința în Iehova, dacă punem loialitatea față de Dumnezeu pe primul loc în viață și dacă le rămânem loiali celorlalți în loc să ne căutăm propriile interese, îl vom imita pe Ionatan.