Isus a murit pentru ca oamenilor să li se ierte păcatele. Astfel, ei pot beneficia de viață veșnică. (Romani 6:23; Efeseni 1:7) Moartea lui Isus a dovedit totodată că un om poate să-i rămână loial lui Dumnezeu chiar și în cele mai grele încercări. (Evrei 4:15)

 Să vedem cum poate moartea unui singur om să realizeze atât de multe.

1.   Isus a murit pentru „iertarea păcatelor”. (Coloseni 1:14)

    Primul om, Adam, a fost creat perfect, fără păcat. Cu toate acestea, el a ales să nu asculte de Dumnezeu. Neascultarea lui Adam, sau păcatul lui, a avut consecințe grave asupra tuturor descendenților săi. Biblia explică: „Prin neascultarea aceluia singur mulți au ajuns păcătoși”. (Romani 5:19)

    Și Isus a fost perfect, însă el nu a păcătuit. Prin urmare, el putea fi „o jertfă de împăcare pentru păcatele noastre”. (1 Ioan 2:2) Așa cum neascultarea lui Adam a adus păcatul în toată familia umană pângărind-o, tot așa moartea lui Isus înlătură păcatul, curățindu-i pe toți cei care exercită credință în el.

    Într-un anumit sens, Adam i-a vândut pe oameni păcatului. Isus, murind de bunăvoie în folosul nostru, a răscumpărat întreaga omenire, care acum îi aparține. Așadar, „dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept”. (1 Ioan 2:1)

2.   Isus a murit „pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16)

    Adam a fost creat să trăiască pentru totdeauna, însă păcătuind și-a atras pedeapsa cu moartea. Prin Adam „a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit”. (Romani 5:12)

    În schimb, moartea lui Isus nu numai că înlătură păcatul, dar și anulează sentința morții în cazul tuturor celor care exercită credință în el. Biblia rezumă această idee astfel: „Așa cum păcatul a domnit împreună cu moartea, tot așa să domnească și bunătatea nemeritată prin intermediul dreptății în vederea vieții veșnice prin Isus Cristos, Domnul nostru”. (Romani 5:21)

    În prezent, durata de viață a oamenilor este mică. Însă Dumnezeu promite că le va da oamenilor drepți viață veșnică și că îi va învia pe cei care au murit pentru ca și ei să beneficieze de pe urma morții de jertfă a lui Isus. (Psalmul 37:29; 1 Corinteni 15:22)

3.   Isus „a fost ascultător până la moarte” dovedind astfel că un om poate să-i rămână fidel lui Dumnezeu indiferent de încercări. (Filipeni 2:8)

    Deși a avut un corp și o minte perfecte, Adam nu a ascultat de Dumnezeu pentru că a dorit în mod egoist ceva ce nu-i aparținea. (Geneza 2:16, 17; 3:6) Mai târziu, Satan, dușmanul principal al lui Dumnezeu, a insinuat că niciun om nu va asculta de Dumnezeu fără să aibă un interes, mai ales când viața îi este în joc. (Iov 2:4) Totuși, Isus, un om perfect, a ascultat de Dumnezeu și i-a rămas loial, chiar dacă aceasta a presupus o moarte rușinoasă și dureroasă. (Evrei 7:26) În acest mod, chestiunea ascultării a fost clarificată pentru totdeauna: un om îi poate rămâne loial lui Dumnezeu oricât de grele ar fi încercările sau testele prin care ar trebui să treacă.

Întrebări despre moartea lui Isus

•   De ce a trebuit Isus să sufere și să moară ca să răscumpere omenirea? De ce Dumnezeu nu a anulat, pur și simplu, sentința cu moartea?

   Conform legii divine, „plata păcatului este moartea”. (Romani 6:23) Dumnezeu nu i-a ascuns lui Adam această lege, ci i-a zis clar că pedeapsa neascultării avea să fie moartea. (Geneza 3:3) Când Adam a păcătuit, Dumnezeu, „care nu poate să mintă”, și-a respectat cuvântul. (Tit 1:2) Adam le-a transmis descendenților săi nu doar păcatul, ci și plata păcatului, adică moartea.

   Deși oamenii păcătoși merită pedeapsa cu moartea, Dumnezeu și-a extins asupra lor „bogăția bunătății sale nemeritate”. (Efeseni 1:7) Măsura răscumpărării omenirii – trimiterea lui Isus ca jertfă perfectă – se dovedește a fi dreaptă și îndurătoare.

•   Când a murit Isus?

   Isus a murit la „ceasul al nouălea” de la răsăritul soarelui, adică în jurul orei trei după-amiaza, în ziua în care se sărbătorea Paștele evreiesc. (Marcu 15:33-37) Potrivit calendarelor actuale, această dată corespunde zilei de vineri, 1 aprilie 33 e.n.

•   Unde a murit Isus?

   Isus a fost executat pe „așa-numitul Loc al Craniului, care, în ebraică, se numește Golgota”. (Ioan 19:17, 18) Pe timpul lui Isus, acest loc se afla „în afara porții” Ierusalimului. (Evrei 13:12) Se pare că era pe o colină, întrucât Biblia spune că unii au privit execuția lui Isus „de la distanță”. (Marcu 15:40) În prezent însă, nu se cunoaște cu exactitate unde era Golgota.

•   Cum a murit Isus?

   Deși mulți cred că Isus a fost crucificat, adică executat pe o cruce, Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. (1 Petru 2:24, Cornilescu 1996) Referindu-se la instrumentul de execuție al lui Isus, scriitorii Bibliei au folosit două cuvinte grecești: staurós și xýlon. Mulți erudiți au ajuns la concluzia că acești termeni desemnează o bucată de lemn sau un stâlp vertical.

•   Cum ar trebui să ne amintim de moartea lui Isus?

   În seara Paștelui evreiesc, care se sărbătorea anual, Isus a instituit împreună cu discipolii săi o ceremonie simplă și le-a dat următoarea poruncă: „Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”. (1 Corinteni 11:24) După câteva ore, Isus a fost executat.

   Scriitorii Bibliei l-au asemănat pe Isus cu mielul sacrificat de Paște. (1 Corinteni 5:7) Așa cum sărbătoarea Paștelui le reamintea israeliților că au fost eliberați din sclavie, tot așa și Comemorarea morții lui Isus Cristos le reamintește creștinilor că au fost eliberați din păcat și moarte. Paștele se ținea la 14 nisan potrivit calendarului biblic lunar și a fost o sărbătoare anuală. Prin urmare, primii creștini au ținut Comemorarea o dată pe an.

   În fiecare an, în ziua care corespunde datei de 14 nisan, milioane de oameni de pe tot pământul comemorează moartea lui Isus.