Toți oamenii au un nume. Nu ar fi logic ca și Dumnezeu să aibă un nume? Nu pot exista relații de prietenie în care persoanele să nu-și folosească numele. Ar trebui oare ca lucrurile să stea diferit când este vorba de prietenia noastră cu Dumnezeu?

 În Biblie, Dumnezeu spune: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu“ (Isaia 42:8). Deși are multe titluri, cum ar fi „Dumnezeul Atotputernic“, „Domn Suveran“ și „Creator“, Dumnezeu le acordă onoare închinătorilor săi invitându-i să-i folosească numele personal în rugăciune (Geneza 17:1; Faptele 4:24; 1 Petru 4:19).

 Multe traduceri ale Bibliei conțin numele personal al lui Dumnezeu în Exodul 6:3. Acest pasaj biblic spune: „Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic, dar nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Iehova“.

 Iehova este o redare a numelui lui Dumnezeu în limba română, formă folosită timp de secole. Mulți erudiți preferă să folosească forma „Iahve“, însă forma recunoscută pe scară largă este „Iehova“. Prima parte a Bibliei a fost scrisă în limba ebraică, o limbă în care se citește de la dreapta la stânga. În ebraică, numele divin apare sub forma a patru consoane, יהוה. Aceste patru caractere ebraice — transliterate YHWH — sunt cunoscute ca Tetragrama.